Iubeşte-mă cu-ardoare, iubeşte-mă cu patos,
Nu cu presentimente, nu vezi cât sunt docilă?
Să-mi amintesc de vremea pe când eram copilă,
Să ne unim în zborul spre muntele lui Athos.
Iubeşte-mă cu suflet, să-mi vezi pe chip uimire
În fremătări nebune, cu sărutări o mie,
Trezeşte-mă din dulce, molcomă acalmie,
De legile lui Platon să râdem în neştire.
Chiar de-i tardiv momentul, iubeşte-mă de-a rândul,
Iubeşte-mă cu sete, cum mă iubeai odată,
Nu-ncuraja ideea păcatului cu gândul,
De la Adam şi Eva iubirea ne e dată;
Mistuitor şi dulce păcatul, cunoscându-l,
Am să-nţeleg, iubirea, cât e de-adevărată.
-->
Comentarii
versurile sunt frumoase, susțin părerea @Gabriela Mimi Boroianu
Frumoase versuri!
Am o nedumerire - acrostih??? unde?
ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink
Poezia are constructia unui sonet .
SONÉT s.n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă, ultimul vers cuprinzând ideea dezvoltată în poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
E frumoasa!