Iubesc natura care ne-nconjoară
primăvara care mereu ne- nveseleşte
cu păsări cântând duios triluri prin lunci
prin pomii dezgoliţi ce aşteaptă-a-nmuguri.
Iubesc soarele ce sufletul ni-l încălzeşte
izvoare cristaline susurând prin munţi
florile de colţ ascunse pe înalte culmi sub nori
o lună solitară vibrând de prea mult dor.
Iubesc marea cu valuri zbuciumate
pescăruşii cu zborul şi tristele cântări
cerul albastru căptuşit cu lună plină
şi ploile de stele visate-n nopţile târzii.
Iubesc verile toride si serile senine
vacanţele dorite în care te destinzi
plimbările din noapte în astral
cănd uiţi de lumea asta prea rigidă.
Iubesc tot ce-i frumos în lumea asta
păcat că se apropie inevitabila apocalipsă
iubiţi-i pe cei ce sunt alături
nu mai e timp de alte duşmănii.
-->
Comentarii
Iubesc tot ce mă-ncojoară,
natura îmbrăcată în rochie
colorată şi la gât poartă
eşarfă din iarbă verde
cu pantofi de flori...
iubesc oamenii
cei dragi,ce alături
îmi stau...iubesc
Frumos spus"iubiti-i pe cei ce sunt alaturi
nu mai e timp de alte dusmanii"
ar trebui in ultimul ceas sa ne dam seama ca gresim si ca uram prea mult,niciodata nu e prea tarziu,asa cum iubim frumosul,natura,cerul,asa trebuie sa iubim si pe cei ce ne sunt alaturi.
Prea multe dusmanii,prea multa ura,strica si ne face sa nu mai stim cand si ce trebuie sa iubim...
Felicitari d-le Dan frumoase versuri!