Iubesc copilul minunat din tine
Care-mi aduce linişte, zile senine,
Iubesc candoarea sufletului tău
Tot ce mângâi, te port în gând mereu!
Iubesc tăcerea ta, cum mă alinţi
Trupul ceţi-l ating cu sărutări fierbinţi
Iubesc femeia viselor de noapte
Pe care o dezmierd cu tandre şoapte
Tu mi-eşti şi înger şi răzvrătit demon
Dar fără tine viaţa-i cântec fără ton
Iubesc şi ochii tăi, îngeri ai cerului
Pe care rătăcesc din vina dorului.

Comentarii
Cuvintele tale imi produc o emotie puternica Rodica ! multumesc din suflet !
Poem cutremurător, precum un imn adus femeii iubite. Ce fericită eşti, femeie, că ţi se-nchină versuri dulci, prolog de taină, mângâiere, altar spre neştiute rugi....
Multumesc Emilia !
Cu admiraţie !