Pe bancă în parc stau doi bătrâni de mână,
Sub tâmpla albă amintiri ţes cunună.
Timidă noaptea priveşte printre gene,
Cum luna răsare dintr-un nor alene.
Pe boltă stele abia clipesc curioase,
În zori de noapte trezite somnoroase,
Să vadă visul cum dorul îşi alină,
Pe frunzele dansând în caldă lumină.
Ei par plecaţi în altă lume blând zâmbesc,
Trecutele vieţi în ochi li se împletesc,
Pe faţa lor, se aşterne împăcare,
Ei sunt şi totuşi nu, prinşi în plecare.
În jocul umbrelor din noapte îmi pare
Cum altă formă încet din ei răsare.
Ei pleacă împreună corp de lumină,
în vis argintiu scăldat în lună plină.
Încet îi soarbe îi şterge depărtarea,
Drum de ei ştiut aşterne împlinirea,
Taina iubirii pure prin timp au desluşit,
Cu suflete unite păşesc în infinit.
-->
Comentarii
Super poza! Am furat-o. Multumesc pentru tot.
Multumesc din sufley pentru lectura si apreciere.
Superb poem...Felicitări!
"Incet îi soarbe îi şterge depărtarea,
Drum de ei ştiut aşterne împlinirea,
Taina iubirii pure prin timp au desluşit,
Cu suflete unite păşesc în infinit."
Semn de placuta lectura!
Admiratie!