Iubire din dor
Iubirea şi dorul
se-nalţă din lacrimi,
cu flăcări de lună
şi aripi de vis,
năframă de cântec
îşi prind peste coapse-n
cascade de hohot
pe gândul ucis.
Tresaltă şi joacă,
în inimi aprinse,
se-aud cum se-adună
şi cum se despart,
se macină-n jarul
de pietre de moară,
se sting sub cenuşă,
când sufletu-împart.
Dar focul răsare
din vatra încinsă
şi curmă tăcerea,
zvâcnind înspre nor,
din crengile-n raze,
săgeţi în cunună
trimite să curgă
iubire din dor…

Comentarii
Mă bucur din suflet, doamnă Agafia, că am reuşit! Vă mulţumesc!
Domnule Muntean, mulţumesc pentru imagine!
Mulţumesc, Lenuş!
Cadenta acestor frumoase versuri iti picura parca dorul in suflet.
Frumoase versuri!