Iubire-n necuvânt

         

 

M-arunc în ocoluri mari de ape

Şi-not spre orizontul ţărmului de vis,

Acolo unde-i poarta ieşirii în lume

Din care-ncrustat de patimi, am învins.

 

M-aşez pe ţărmul cu pietre de mătase

Şi-ascult iubirea-mi plimbându-se desculţ,

Adorm la gândul trăirilor promise

În limbile de clopot mute în cuvânt.

 

Visez şi lacrimi se scurg pe pământ

De teamă că valul se-nalţă la cer

Înecându-mi speranţa purtată de vânt.

 

Aştept plângând, o torţă fără seamăn

Furtuna de valuri s-o topească-n veci,

Iubirea-mi să nu moară-n…necuvânt.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->