Iubire, te iubesc cum n-am iubit,
Și n-o să mai iubesc vreodată-n viață,
Ești sentimentul ce mă face fericit...
Chiar dacă-atârni ades de-un fir de ață.
Iubire, dezinteresată și blajină,
Tu miști hotare și împărății,
Aduci în inimă mereu lumină,
Nu știi de-avere și de bogății.
Tu guvernezi întregul Univers,
Iertând, iubind, și netezind cărarea...
Chiar scrierea acestui simplu vers
Ți-o datorez, tu inspirând lucrarea.
Și de vor fi din cei nefericiți
Ce încă nu ți-au cunoscut fiorul,
Tu să-i cuprinzi, fă-i fericiți,
Ca să cunoască dragostea și dorul.
De-aceea te iubesc și te ridic
Pe soclul nemuririi tale...
Poemu-acesta ție ți-l dedic
Ca o corolă plină de petale!
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Lenuș, pentru citire și apreciere!