Iubirea, esenţa vieţii

[Elisabeta Branoiu]

Oare, cum ne-am îndepărtat de iubire?!
cum să fim iubiţi,
dacă noi nu emitem iubirea?!
Oare, cum să ne numim fericiţi?...

iubirea e un câmp al conştiinţei
e însuşi farmecul vieţii,
nici o altă formă de hrană
nu poate compensa absenţa iubirii.
”cu ea, poţi muta munţii ! »

Mereu ai senzaţia,
că te risipeşti în tine...
-deschizi ochii...
în jurul tău, vezi puzderie de lume
te vor vizita unii,
alții te vor suna,
te vor întreba,
vor dori să-ți vorbească,
or să te viziteze.
degeaba, parcă nici nu-i vezi,
prelungindu-ţi astfel, suferinţa.

vei continua să crezi
că eşti singur, părăsit
că viaţa ta e goală
şi nu ai alături pe altcineva,
să te alinte cu un cuvânt... !

Întoarce-te de pe calea egoistă
reconectează-te cu Viața,
lasă iubirea ta să curgă mereu
în viaţa mea, în a ei, în a lui...
în viaţa ta...

nu ai altă cale
decât...creând condițiile de reconectare
cu sinele tău,
servind existența...
generezi evoluția
şi vei vedea,
că nu ţi-ai pierdut esenţa!

[Elisabeta Branoiu]

Multumesc!

[Sprincenatu Dan]

Întoarce-te de pe calea egoistă
reconectează-te cu Viața,
lasă iubirea ta să curgă mereu
în viaţa mea, în a ei, în a lui...
în viaţa ta...

MINUNAT..!

[Lenuş Lungu]

Frumos!

[Ion Rodica Nicoleta]

dupa titlu nu mai puneti punct! 

[Ion Rodica Nicoleta]

Intrebari ce dau finalul poeziei, nu inainte de a modela prin cuvinte esenta care musteste din noi. Aprecieri! 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]