În boarea dimineţii
ca o taină a bucuriei,
un Glas - dulce ca mierea
din prisosul bunătăţii,
mi-a şoptit gingaşele trei vorbe
prinse ca în nota simfoniei:
”Iubirea, Lacrima şi Versul!”
Le-am strâns în braţe
ca pe trei diamante,
să le port, oriunde, cu mine,
dar le învolburară vântul
prin flori de lumină
şi răsleţe le împrăştiară
între cer şi pământ
- prin întreg Universul !
Le-am gustat pe aceste trei cuvinte,
înşiruire de silabe sfinte
ca pe o dulce licoare.
Încercând să le ascund în rana
din inima-mi plăpândă,
făr-a fi gustate şi de omenirea
din ţărmurile iubirii însorite.
Ci doar noroadele din beznă
să vadă Lumina şi să audă Chemarea
ca pe o măreaţă înştiinţare...
Dar, aceste vorbe sfinte
mi-au fost răpite
şi purtate în miruri
de graiuri dulci de îngeri
ce le-a aprins în Sfeşnicul Luminii
înveşnicite în Viaţa Viitoare....
drept o solie « UNIME » ce va să salveze
noroadele păgâne, triburi barbare,
luminând tot întunericul din goluri
aşternute peste multe alte popoare.
Vocea Divină , Duhul Sfânt, Îngerii, şi ei,
cu coroane împletite în scântei,
freamătând neliniştiţi ca marea,
le-au aşezat pe coarde de viori,
preamărindu-le în imnuri
cu iubire şi candoare
ca pe o Lumină venită de Sus
de la Domnul Iisus.
O Lumină aşa de tare
ce trece prin suflet
- ca o iubire eternă,
-->
Comentarii