ca un joc de puzzle am primit-o în urmă
cu o clipă de o viaţă şi prins în vraja ei,
ca un copil,
în grabă,
aşez piesele una după alta,
cu albastrul sus
şi
roşul jos şi am găsit (şi) inima. Era în celălalt
capăt de drum al clipei
şi nu ştiu
de are sufletul în ea
să sufle peste tabloul meu
sau peste mine. Aştept.
05.06.2014, ora 11,00’

Comentarii
multumesc mult Gabriela, o zi frumoasa, Marius
...
şi nu ştiu
de are sufletul în ea
să sufle peste tabloul meu
sau peste mine. Aştept.
Frumos!