Doar vântul care șuieră-n fereastră
Din miezul nopții până în zori de zi
Martor tăcut e la iubirea noastră
Acuma în ore tainice, târzii.
Căci ne iubim nebuni cu disperarea
Celor ce în dragoste s-au înecat,
Sfidând de la început chemarea
Timpului ce parcă-n loc de-atunci a stat.
Măsurăm a vieții trecere în zbor
Cu dragoste, și vise, și iluzii,
Suntem pierduți demult în lumea celor
Care cu dor își fac mereu infuzii.
Să simtă iar și iar o nesfârșită
Dorință a unei dragoste nebune,
Căci știu că ești ființa îndrăgită
Pătrunsă în mirifica mea lume.
Te voi purta prin timpul meu o viață
Și la picioare mereu îți voi așterne
La fel în fiecare dimineață
Sămânța vie-a dragostei eterne.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu !
Frumos, dăruire prin glasul versului...