În ale gândului adâncuri
Mă las ca-n ape de ocean,
Atras de negrele străfunduri
Să îmi găsesc al meu alean.
Comori ce-n vremuri îngropate
Vreau să le scot la suprafață,
Iubiri poate demult uitate
Aș vrea să readuc la viață.
Să pot trăi ca-n alte vremuri
Vâltoarea timpului trecut,
Melodioasele acorduri
Pe care astăzi le-am pierdut.
Intransigent, neiertător,
Când a trecut an dupa an,
S-au demodat din vremea lor
Iubirile ce-au curs în van.
Mă-ncarc însă cu-a lor esență,
Iubirea pură-nflacarată,
Să-i simt din nou a ei ardență,
Fiorul ei de altădată.
Să simt vibrând de pasiunea
Iubirii noastre de început,
Purtat de ele s-ating culmea
Placerii primului meu sărut.
Și-a primei dragoste-nfocate
Ce m-a purtat din nor în nor,
Iar azi cu-aceeași voluptate-mi
Doresc din nou, din nou să zbor.
Dar timpu-i veșnic călător
În drumul lui nemărginit,
M-oi mulțumi, biet muritor,
Doar să iubesc…la infinit .
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos Aurora !
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu !
Iubirea dă naştere celor mai frumoase poezii...
Mereu încântată de scrierile dumneavoastră!
Frumos, frumos gând dedicat iubirii...