Iubiri ... nemărginite

 

De-ar fi să trecem de nemărginirea 

Timpului ce e vremelnic trecător, 
Aș vrea să luăm cu noi doar amintirea 
Acestor clipe magice de dor.

 

Căci ne iubim cu disperarea care 
Doi îndrăgostiți pierduți în valuri 
Găsesc speranță-n suflet, alinare, 
Când rătăcesc pe ale apei falduri.

 

Și doar purtați de-a dragostei dorință 
Ei vor răzbate-n ape zbuciumate 
Jurându-și unul altuia credința 
În viața lor și dincolo de moarte.

 

Așa și noi vom trece-n nemurire, 
Ne vom lăsa purtați în infinit, 
Căci asta e a trupului menire 
Ca să iubească și să fie iubit .

 

Iar când trupul efemer vom părăsi 
Vom naviga-n eterne constelații 
Și-n fericire noi ne vom regăsi 
Trăind din plin mirifice senzații

 

Ce doar iubirea pură le oferă, 
Sub ceru-albastru, un zâmbet nesfârșit, 
Plecați vom fi in alta emisferă 
Iubindu-ne mereu ... la infinit.

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->