Iubiri de mult uitate îți mai aduci aminte,
Când singur pe o bancă în parc încă aștepți
Și nu te poți întoarce la timpuri dinainte,
Când dragostea trăiai în tainice povești.
Erau acele vremuri de dragoste nebună,
Când amândoi erați cu-ntregul univers,
Din mii și mii de stele tu i-ai făcut cunună
Și-ai împletit-o toată doar într-un singur vers.
Căci versul acela rostea a ei chemare,
Rostea a ei dorință, rostea al ei cuvânt,
De dragoste fierbinte purtați de-un val de mare,
La țărmul unei clipe, legați de-un legământ ,
Cuvântul de iubire ce aprig vă-nrobeste,
Din a inimii petale aripi mari va cresc,
Căci floarea pasăre devine la fel ca-ntr-o poveste
Când voi plutind prin vise vă spuneți .. te iubesc.
Și-aștepți și azi stingher pe-aceeași bancă goală
Și gândul ți-e pierdut, plecat spre alte zări,
Doar florile-ți zâmbesc și numai o petală
Trimit spre ea în ceruri , acolo-n… depărtări.
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Ion Rodica Nicoleta !
emotii puternice, amintiri si lacrimi, trairi impresionante si un strop de regret, pentru petala ce straluce-n departari, intr-un poem de lumina, zambete si flori...
Multumesc frumos doamna Maria !
Căci floarea pasăre devine la fel ca-ntr-o poveste
Când voi plutind prin vise vă spuneți .. te iubesc....minunat, felicitari...
Multumesc frumos doamna Gabriela !
Multumesc frumos doamna Lenus !
Frumoase versuri!