Iubito!

Iubito, tu, eşti floarea mea de mă! 

Te-am prins în suflet şi te-am prins în păr...

Eram cu primăvara la rever,

Dar vânturi încărcate de mister,

 

Te-au dus în zări departe... Ai plecat!

Tot ce-ai lăsat în urmă ai uitat...

Cu bani şi trudă, chiar pentru o zi, 

Credeai, iubirea, că o poţi plăti. 

 

Ţi-am dat un semn atunci când ai plecat...

Logodna mea în suflet ne uneşte.

Îngenunchez aici, pe internet

Şi mâna-ţi cer... Ah, lăcrimez... Priveşte! 

 

Nu pot o altă lume să-ţi promit, 

Nu pot, cu bani, iubirea să îţi cumpăr,

Căci pentru ea cu sufletu-am trudit,

Alina, tu, tu floarea mea de nufăr! 

 

Nu-mi simţi bătaia inimii acum! 

E valul ce mă poartă imn, în noapte...

Iubito, tu eşti floarea mea de măr!

Dar ce folos că eşti aşa departe! 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • era vorba de floarea mea de mar, nu inntentionat am omis litera. Se maiintampla, imi cer scuze pentru eroare, se mai ntampla

  • Plin de farmec, frumos! Dar... primul vers se termină parcă fără o literă!

    Intenționat sau... are se vrea să fie cu dublu sens? Am glumit...

  • Citindu-va poeziile mi-am dat seama ca aveti acel "ceva", aparte, al dumneaoastra care imi place. Felicitari ! 

Acest răspuns a fost șters.
-->