IUBITO SĂ MĂ IERȚI

Am crezut!

Nici nu mai știu ce.

Poate că verde

E doar rugina obișnuită

Dintre degetele de cupru

Ale timpului

 

Am vrut

Ca mușchii nordului

Să-mi arate unde e sudul.

Nicăieri nu e prezisă

Că iubirea doare

Într-un singur sens.

 

Poate e obișnuința

Privirii mereu spre vest

Sau rictus de viață.

Iartă-mă floare

Nu știam că-ți sunt

Chiar și pământ.

 

Dimineață

Am răsărit rușinat

De nesăbuința-mi perenă

Eram atât de parfumat

Încât mi-a înflorit pe loc

Culoarea.

 

23 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->