Dintr-o stâncă-adânc crăpată
Cu muşchi verzi acoperită,
De o salcie înaltă
Străjuită,
Iese-un firicel de apă
Şi prin iarbă drum îşi cată
Spre o albie mai lată,
Pietruită.
Lunecând pe stânca roasă
De a timpului cărare,
Apa curge-încet, voioasă,
Sclipitoare,
Spre o albie colţuroasă,
Nici înaltă, nici prea joasă,
Şi zâmbeşte luminoasă
Către soare.
din volumul
„Ghiduşii de adolescent”, 1984

Comentarii
Mulţumesc!
Frumos!
frumos!