Izvorul

Dintr-o stâncă-adânc crăpată
Cu muşchi verzi acoperită,
De o salcie înaltă
                    Străjuită,
Iese-un firicel de apă
Şi prin iarbă drum îşi cată
Spre o albie mai lată,
                    Pietruită.

Lunecând pe stânca roasă
De a timpului cărare,
Apa curge-încet, voioasă,
                    Sclipitoare,
Spre o albie colţuroasă,
Nici înaltă, nici prea joasă,
Şi zâmbeşte luminoasă
                    Către soare.

din volumul
„Ghiduşii de adolescent”, 1984

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->