Zorii au deschis fereastra, au tras perdeaua
nopţii într-o parte, peste vise şi au lăsat
gândurile să-şi zboare şoaptele vântului
de toamnă.
Îşi dădeau ghionturi, se împingeau pe cer.
Îmi arătau norii sau jocul lor
de-a „cald şi rece”
pe orizontul din privire. Ca în copilărie. Parcă
eram eu şi Sufletul când ne alergam în sus şi în jos
să ne prindem cât încă suntem roşii în obraji
şi soarele nu şi-a ţâşnit căldura peste zi,
să nu ne mai vedem
sau
ploaia să ne scuture frunzele
în amurgul unui alt început.
08.10.2015, ora 10,53’
-->
Comentarii