Moto: „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă/ Nădejdea e numai la noi/ Sărută-ți copile părinții și frații/ Și-apoi să mergem la război” (strofa a doua din cântecul „Treceți, batalioane române, Carpații!”, citiți despre cântec AICI, ascultați AICI)
Din vreo 17 definiții din dicționarele noastre exemplificăm cu cea din MDA2 (2010): „ardelean, ~ă, pl. ~leni, ~lene] 1-2 smf: a) persoană din Ardeal, (Român) originar din Ardeal; b) populație care locuiește în Ardeal; d) care aparține Ardealului; e) care aparține ardelenilor etc.” Iar ardelean este sinonim cu transilvănean. Etimologia este din Ardeal + -ean.
În 1929 Șăineanu [Șăineanu, ed. VI (1929)] definea Ardealul ca `numele popular al Transilvaniei, mai ales al părții ei centrale și orientale. [Ung. ERDÉLY (din ERDÖ, pădure)]. După DRAM (2011), `Ardéal, (Ardel), este „numele regiunii intracarpatice din România (mai puțin Banat, Crișana și Maramureș).” Tot aici se precizează etimologia: a) din magh. Erdély „ținutul de dincolo de pădure”, din erdö „pădure” și ely „locul aflat peste, dincolo de ceva” (Humfalvy 1870); b) la fel Hasdeu, Onciu, Iorga, Drăganu, Iordan, DER: „Ardeal este din punct de vedere etimologic maghiarul Erdély, care vine la rândul său din erdö „silva”. numele curat românesc, înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi fost Codru, pe care ungurii, așezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc prin Erdély, iar românii s-au mulțumit a împrumuta traducerea” (Hasdeu); c) din rad. i.-e. *ard „deal, înălțime”, în rom. ar proveni din lat. arduus, „înalt”, Ardeal fiind o traducere maghiară a toponimului românesc Ardal sau Ardel, asta deoarece, se explică în continuare, „rădăcina termenului Erdély, adică erdö, nu este consemnat în dicționarele etimologice maghiare și deci este o calchiere a toponimului românesc Ardeal” (Rizea).
Să vedem și noi ce zic alții, în primul rând vecinii unguri. Wikționarul englez conține cuvântul Erdély, dându-l ca nume propriu pentru Transilvania, dar neexplicându-i etimologia („Transylvania is a historical region which is located in central Romania....”). În wikipedia colegii unguri scriu: „Erdély (románul Transilvania vagy Ardeal, németül Siebenbürgen vagy Transsilvanien, latinul Transsilvania vagy Transsylvania, erdélyi szász nyelven Siweberjen, törökül Erdelistan) földrajzi-történeti-politikai alakulat Közép-Európában, a Kárpát-medence keleti részén, a mai Románia területén. Ma már csak történelmi hagyományai és sajátos kultúrája miatt tekinthető önállónak.”, adică „Erdély (în română Transilvania sau Ardeal, în germană Siebenbürgen sau Transsilvanien, în latină Transsilvania sau Transilvania, în săsească Siweberjen, în turcă Erdelistan) este o unitate geografico-istorico-politică din Europa Centrală, în estul Bazinului Carpaților, în România actuală. Astăzi, poate fi considerat independent doar datorită tradițiilor istorice și culturii sale specifice.” Ce-or avea ăștia cu independența?
Și tot AICI ne explică megieșii originea numelui (nevének eredete): „Primul document referitor la zonă provine dintr-o scrisoare de donație emisă de Géza în 1075, care numește teritoriul Transilvaniei drept „terra ultra silvam” (ultra silvam ad castrum quod vocatur Turda) [Bicsok Zoltán: Torda város története és statútuma, „Istoria și statutul orașului Turda”]. În același secol, zona a început să fie denumită „Partes Transsylvana” (sau „Transsilvanae” astăzi) (Legenda Sancti Gerhardi, în prima jumătate a secolului al XII-lea), ceea ce înseamnă „părți dincolo de pădure” și a fost folosită în tot Regatul Ungariei.
În loc de latină, termenul „Principiul pădurii” a fost utilizat pe scară largă, documentat pentru prima dată în Cronica Anonimă din secolul al XII-lea (Gesta Hungarorum), denumit „Principiul pădurii”. [A régi magyar nyelvben Igfan erdőnek (Egyfan = 'szent rengeteg') emlegetett Bihari-hegységen (Erdélyi-középhegység) túl fekvő országot a Duna–Tisza menti síkság felől nézve „Erdőn túlinak” nevezték (a 11. századi ősgestában Erdeelvv = erdő elü), amiképpen a Havasnak nevezett Kárpátokon túli ország volt a Havaselve. (Erdély rövid története, Akadémiai Kiadó, Budapest 1989)], [Czuczor–Fogarasi-szótár].
Numele maghiar a fost tradus și în germană: termenul „Überwald” (über Walt) poate fi găsit în numeroase documente din secolele XIII și XIV [sursa?]. Mai târziu germanii au numit zona „Siebenbürgenn” („șapte castele”). Cele șapte orașe sunt Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighisoara, Sebeș, Orăștie și Cluj-Napoca.
Numele românesc „Ardeal” a fost menționat pentru prima dată într-un document din 1432 sub numele de „Ardeliu”, derivat în mod evident (după ei) din cuvântul maghiar „Erdély” și nu are nicio legătură cu numele românesc „deal” (domb). (Exemple de transformări similare sunt: Erdőd → Ardud, Egres (város!) → Agruș; Egyed → Adjud; Esküllő → Așchileu; Erdőfalva → Ardeova, Enyed → Aiud etc.)” Concluziile le trageți singuri!
Ardeleanului ungurii îi zic erdélyi (plural erdélyiek), provenind din Erdély + -i. Dar după unguri, „erdő”, pădure (plural erdők) provine din participiul eredő, „provenit, venit de la, derivat din”, al verbului ered, „a proveni, a veni de la, a deriva din”, ered moștenit din proto-fino-ugricul *šärɜ-, „a veni, a ajunge; a răspândi” + -d (sufix frecvent în maghiară), așa cum scrie și Eory Vilma [Eőry, Vilma, 2007. Értelmező szótár+ (Dicționar Explicativ +’). Budapest: Tinta Könyvkiadó]. Ce are pădurea cu a veni, a ajunge e greu de explicat!
Dar să vedem cum zic alții Transilvaniei și transilvăneanului (ardeleanului):
Erdély, erdélyi în maghiară;
Sedmihradsko, Transylvánie în cehă;
Cuvântul „transilvănean” (ardelean) în diferite limbi
transilfania - ترانسيلفانيا în arabă;
Transilvaania, Transilvaania în estonă;
Transilvani, Transilvanisë în albaneză;
Transilvania, Ardeal, transilvănean, ardelean în română;
Transilvania, Transilvania în italiană;
Transilvània, Transylvanian în catalană, Transilvania, Transylvanian în corsicană și spaniolă;
Transilvanian ՝ ginegortsaranum - Տրանսիլվանիան ՝ գինեգործարանում în armeană;
Transiĺvanija transiĺvaniec - Трансільванія, трансильванец în bielorusă;
Transilvanija transilvanijski - Трансилванија, трансилванијски în sârbă, Transilvanija, transilvanija - Трансилванија, Трансилванија în macedoneană;
Transilvānijā, Transilvānijas în letonă și în lituaniană;
Transilvanija, transilvanijski în bosniacă și în croată, Transilvanija, Transylvanian în slovenă;
Transil'vaniya transil'vanets - Трансильвания, трансильванец în rusă, Transilʹvaniya transilʹvanets - Трансільванія, трансільванец în ucraineamă;
Transilvaniya, Ardeal, transilvanski - Трансилвания, Ардеал, трансилвански în bulgară;
Transilvaniya, şərabçılıqda în azeră;
Transilvanja, Transylvanian în malteză;
transilvanya transilvanyan - טראַנסילוואַניאַ, טראַנסילוואַניאַן în idiș;
Transilvanya, Transilvanya în turcă;
Transsilvanien, Transylvanian în germană;
Transsylvaanje, Transylvanian în frizonă;
Transylvania, t’ransilvaniis în gruzină;
Transylvania, Transilvania în galiciană;
Transylvania, Transilvanian în finlandeză;
Transylvania, Transilvânia în portugheză;
Transylvania, Transsylvanische în neerlandeză;
Transylvania, transsylvanske în daneză;
Transylvania, Transylvanian în suedeză, engleză, galeză, galica scoțiană, irlandeză, islandeză și norvegiană;
Transylvanía, Transylvanías - Τρανσυλβανία, Τρανσυλβανίας în greacă;
Transylvania, Transylvánie în slovacă;
Transylvanie, transylvanian în franceză;
Transylvanien, Transylvanian în luxemburgheză;
Transylwania, Siedmiogrodzkiej în poloneză;
טרנסילבניה, בטרנסילבניה în ebraică;
ترانسیلوانیا, ترانسیلوانیا în persană;
Așadar, să rămânem la Transilvania.
Transilvania
Moto: „Braşoave: Minciuni ardeleneşti.” (definiţie aforistică de Tudor Muşatescu în „Dicţionarul umoristic al limbii române”)
Mușcelean și eu ca Mușatescu, dar ardelean după „muiere”, redevin serios și încerc să tratez tema cu răspundere, deoarece datorăm mult românilor de peste munți în formarea conștiinței naționale românești, ardelenii fiind cei care au luat în serios dezvoltarea gospodăriilor proprii cât au fost lăsați în pace și unde au fost lăsați, că în orașe nu aveau voie, oricât i-ar lăuda pe megieși Gherman de la Cluj-Napoca, și-au făcut datoria militară în armata austriacă, au fost buni juriști, buni funcționari, buni învățători și profesori, inventatori în ale aviației.
Regiunile istorice ale României
Și cum repetiția e mama învățăturii, Transilvania sau Ardealul (în latină Transsilvania sau Transsylvania, în maghiară Erdély, în germană Siebenbürgen, în dialectul săsesc Siweberjen, în turcă Erdelistan, deoarece se plimbară și adăstară și turcii pe aici) este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic. A făcut parte din Dacia, din Imperiul Roman, din Regatul Ungariei, respectiv din Imperiul Austriac. Pentru circa 170 de ani, între 1526 și 1699, a fost stat autonom, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, cu numele de Principatul Transilvaniei. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, Transilvania a intrat sub administrație habsburgică, dar și-a păstrat formal statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiți de la Viena. Ca urmare a romanului Dracula, publicat de Bram Stoker în 1897, Transilvania a fost asociată în spațiul străin cu vampirii și cu genul horror în general.
Noțiunea Transilvania are sub aspect politico-geografico două accepțiuni distincte: prima se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică delimitată de Carpații Orientali, Carpații Meridionali și, la vest, de Munții Apuseni (numită Transilvania propriu-zisă). Această regiune a fost denumită în Evul Mediu Voievodatul Transilvaniei, suprafața ei măsurând aproximativ 57.000 km².
Al doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni la Maramureș, Crișana, Sătmar, ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium, adică „părțile” Ungariei alăturate după 1526 nucleului istoric din podișul transilvan, constituind împreună Principatul Transilvaniei. Este vorba despre comitatele Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor și Arad. Pe teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află nouă județe: Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu.
Părți din teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află în județele Bacău (comuna Ghimeș-Făget și satele Poiana Sărată, Coșnea, Cădărești și Pajiștea, vezi scandalul cu cimitirul), Caraș-Severin (comuna Băuțar), Maramureș (orașul Târgu Lăpuș cu împrejurime), Neamț (comunele Dămuc, Bicaz-Chei și Bicazu-Ardelean), Sălaj (partea la est și nord de munții Meseș), Suceava (la vest de râurile Dorna și Bistrița Aurie, Coșna și Dornișoara) și Vâlcea (o parte mică la nord de râul Lotru).
Istoria Transilvaniei nu va fi tratată aici, deoarece am mai scris (până la migrația ungurilor vezi AICI, de la migrația ungurilor până la Unio Trium Nationum vezi AICI, din evul mediu mijlociu până la prima unire vezi AICI, pentru epoca modernă – de la uniri la parte a Imperiului Austriac vezi AICI, de la Revoluția de la 1848 la Austro-Ungaria vezi AICI, Transilvania se unește cu țara vezi AICI, despre al doilea razboi mondial vezi AICI, despre situația actuală a Transilvaniei vezi AICI, despre politica de maghiarizare vezi AICI, iar despre românii din Transilvania începând de AICI, despre semnificația zilei de 15 martie pentru unguri AICI, despre procesul optanților AICI etc.).
În mod repetat, despre primul război mondial noi am mai scris AICI referitor la Germania și Europa și formarea României Mari, AICI despre nazism, al doilea război mondial și sfârtecarea României prin pactul Ribentrop-Molotov și alte tratate impuse de Hitler, pe care nu strică să le exemplificăm.
Planul împărțirii Europei centrale și rezultatul împărțirii
Pierderile României înaintea celui de al doilea război mondial
Așa că nu trebuie să insistăm asupra situației de astăzi, pe care o trăim cu intensitate la cote maxime, închinându-ne transnaționalelor și americanilor, uneori contra unei șepci, Europei Vestice care nu dau un ban pe noi. Asta, repetând, deoarece eu am scris cum am luat cunoștință de Ardeal și cum am răspuns la întrebarea „al cui este Ardealul?” (vezi AICI).
Transilvania în(c)arte
Moto 1: „Mi-s os de ardelean.” (perlă de Petre Roman; de-al lu` Neulander bacs, am adăuga noi)
Moto 2: „Rugă improvizată la Banchetul Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal în 1937: Vă văzui aici la masă,/ Şi-nălţai o rugă-adâncă:/ - Doamne, fă ca ardelenii/ Toţi să scrie cum mănâncă!” (Gabriel Ţepelea din „Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Literatura din Transilvania este cunoscută românilor. Transilvania nu a fost nici în trecut o insulă izolată, contactele cu vestul Europei și cu celelalte provincii românești fiind continue mereu. Prin Transilvania au trecut și ceilalți scriitori români din Moldova și Țara Românească.
A aminti personalități transilvane de care mă simt apropiat este o obligație de suflet pentru un intelectual român. Așadar, o listă scurtă ar fi: Petru Pavel Aron (1709-1764), episcop român unit cu Roma, întemeietor al primei școli blăjene cu limbă de predate română, apoi, al altor 53 de școli românești, în Transilvania, traducător al Bibliei Vulgata, în limba română; Dimitrie Eustatievici (1730-1796), dascăl și autor de manuale și gramatici; Samuil Micu, Gheorghe Șincai cel care a contribuit la întemeierea a peste 300 de școli românești în Transilvania (câte din ele or fi fost desființate de Băsescu – Boc?), Petru Maior, reprezentant al Școlii Ardelene, Ioan Budai-Deleanu, Gheorghe Lazăr (1779-1821), pedagog, teolog și inginer, care în 1818 a înființat prima școală cu predare în limba română din București, Emanuil Gojdu, avocat și patriot, la moștenirea Gojdu din Budapesta renunțând Tăriceanu și moldo-ardeleanul Ungureanu (MRU), Timotei Cipariu, membru fondator al Academiei Române, președinte al Astrei, lingvist „părintele filologiei române”.
Și îi adăugăm pe Florian Aaron, Simion Bărnuțiu, August Treboniu Laurian, Andrei Mureșanu, autorul poemului Deșteaptă-te, române!, devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”, acum imnul național al țării, Aron Pumnul, Alexandru Papiu-Ilarian, Iosif Vulcan, cel ce a înființat Familia, Ion Slavici, care împreună cu Eminescu pune bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună, Andrei Bârseanu director al ASTREI, George Coșbuc, Dimitrie Anghel, Sextil Pușcariu, Ady Endre, Octavian Goga.
Nu pot să îl uit pe Liviu Rebreanu, devenit muscelean de-al meu ( Valea Mare, Priboieni, Muscel), nici pe Lucian Blaga, Dumitru Stăniloae, Mihai Beniuc, Emil Cioran, pe care nu pot să îl laud, nici pe el nici pe argeșenii mei Ion Antonescu și musceleanuln Țuțea din cauza unei legi propuse de Crin Antonescu, Georg Scherg, Ion Negoițescu, Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Octavian Paler, Mircea Malița, Romulus Vulpescu, Mircea Micu Ioan Alexandru și mulți alții.
Și ne lăudăm că suntem contemporani cu cosmonautul Dumitru Prunariu, cu Ioan-Aurel Pop (n. 1955), istoric, profesor și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, membru titular (2010) al Academiei Române, președinte al Academiei Române (din 2018).
Și fiindcă sunt militar, în uniformă „musai” din 1956 până în 1997, vreo 41 de ani, cu grade de la elev la general luate prin examene și nu „la apelul de seară”, cum am scris undeva despre „militari de operetă” (vezi AICI), acum îmbrăcată doar opțional, trebuie să scriu și despre personalitățile române din armata austriacă, despre generalii români am scris AICI, separat scriind despre generalul Alexandru Guran (vezi AICI) și despre generalul Nicolae Cena (vezi AICI). Că unii dintre ei au salvat Viena de instaurarea comunismului în 1918, apoi în cadrul armatei române Budapesta în 1919, de acelaș pericol.
Să mă scuze amicii ardeleni de azi dacă nu îi pomenesc. Că despre ardeleni și Ardeal au scris și scriu astăzi mulți amici pe care îi citesc cu plăcere. Acum folclorist fiind, nu pot să nu îi ascult destul de des, transferând melodiile de pe youtube pe televizorul inteligent conform unui program zilnic, pe colegul militar Sergiu Vitalian Vaida și Nănașii (Rapangalița), pe Ioan Bocșa (Ană, zorile se varsă), Grigore Leșe (Cântă cucu-n Bucovina, adevărat imn al Românilor din întreaga lume), Marius Ciprian Pop (Mama), Ionuţ Fulea şi Oana Elena Venţel (Când era ca să-mi petrec), Andra și Ionut Fulea (Cătănie, Concert Tradițional), Andra realizând unirea cu orchestra fraților Advahov de peste Prut, care nu sunt alt popor, cum zicea un vremelnic președinte de asociație de locatari (Cântecele mele), turdeanul Paul Surugiu, Fuego, înfrățitul cu Vieru, de care mulți neavizați fac bășcălie, dar apreciat de același popor de peste Prut (Casa părintească nu se vinde, versuri Grigore Vieru) ș.a. Și să știți că studenții ardeleni nu-s doar iubitori de Verdi, vedeți și ascultați Ansamblul Folcloric Studențesc Mugurelul al U.B.B. (Flash – Mob, pe stradă, felicitări, copii, felicitări, dragi profesori!).
Și ca să vedem că Prutul nu desparte două popoare, prezent în ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu („Vă ordon, treceți Prutul!”), să văd dacă ardelenii înțeleg ce cântă orchestra Lăutarii lui Botgros (Hora de la nord), muzica oltenească de care e îndrăgostită ardeleanca Viorica (Petrica Mitu Stoian. Enceanu, Steliana Sima) sau taraful sudist de Caliu (Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului).
S-auzim numai de bine! Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
-->
Comentarii
Respect! Vă citez într-o lucrare despre „mulțumesc”! Așadar, mulțumesc de trecere!
Mda...Aveți memorie mai bună ca a mea. Eu am uitat...
Ce scriserăți la țuică (am memorie bună):
„
MODERATORComentariu publicat de Petru Plătică pe Aprilie 3, 2019 la 8:58pmŞtergere comentariu
Fiind student la Suceava, m-am împrietenit cu un coleg: Dan, poreclit "Moțul". E din Sighișoara. Când venea din vacanță aducea de acasă palincă ardelenească...
Ce bună și tare era.”
Stimate prieten, am scris de țuică și de toate variantele sale! Bună e pălinca ardeleanului! Vedeți ce ați scris acolo!
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-uic
În anii de studenție la Suceava prieteneam cu-n coleg care era din Sighișoara și îi ziceam cu toți "Moțul": un băiat zdravăn, viteaz și deosebit. Mai comunicăm și acum prin Facebook. El mi-a povestit mult destre Vlad Țepeș și despre frumusețea meleagurilor natale.
Tare mai era palinca lui ardelenească!
Să aveți noroc, oșteni,/ Cei munteni, cei moldoveni,/ Azi citiți de ardeleni/ Și-n curând de bănățeni!
https://www.youtube.com/watch?v=KFIGdjW-YIY&list=RDKFIGdjW-YIY&...
Mulțumesc de trecere! Vă îmbrățișez!
https://www.youtube.com/watch?v=D4Jufftl3QQ