Jocuri de cuvinte - măr (partea a doua)
Alte mere de poveste
Povestea lui Wilhelm Tell
Moto: „Politrucii când se ceartă/ N-o fac pentru adevăr,/ Ei se ceartă cum să-mpartă/ Jarul pentru turta lor.” (Motive, de Oscar Blumenthal din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu)
Wilhelm Tell
Wilhelm Tell este un erou popular al Elveției care, potrivit legendei, ar fi trăit între sfârșitul secolului al XIII-lea și sfârșitul secolului al XIV-lea. Conform legendei, Tell a fost un expert în tirul cu arbaleta care l-a asasinat pe Albrecht Gessler, pârcălab tiranic din Altdorf.
Uciderea tiranului a încurajat populația orășelului să înceapă o rebeliune și să creeze un pact cu ținuturile vecine Schwyz și Unterwalden împotriva conducătorilor străini, stabilind fundamentul Confederației Elvețiene.
Povestea are loc la începutul secolului al XIV-lea (în anul 1307, în timpul domniei lui Albert de Habsburg). Primele înregistrări scrise ale legendei datează din ultima parte a secolului al XV-lea, când Confederația Elvețiană câștiga influență militară și politică. Legendarul Wilhelm Tell fusese pedepsit de executorul habsburgic Albrecht Gessler să nimerească un măr de pe capul copilului său, cu o săgeată trasă cu arbaleta, pentru că nu a salutat pălăria tiranului pusă pe un par. Schimbând rapid ținta, eroul l-ar fi ucis pe tiran cu aăgeata arbaletei.
În cinstea eroului, Rossini compune opera în 4 acte Wilhelm Tell (https://www.youtube.com/watch?v=K8UJmCaw5D4), după un libret de Etienne de Jouy și Hippolyte Bis, bazat pe piesa de teatru omonimă a lui Friedrich Schiller. A fost ultima operă compusă de Gioachino Rossini. În prezent, opera este cunoscută mai ales prin uvertura sa (https://www.youtube.com/watch?v=6iMiB8ett34).
Puteți urmări în limba germană piesa de teatru Wilhelm Tell scrisă de Friedrich Schiller. (https://www.youtube.com/watch?v=eO9Zo9k3H2k) sau să ascultați aceeași piesă în limba română din emisiunea teatru radiofonic (https://www.youtube.com/watch?v=uXK5GzjMw-s), care mereu ne ținea la curent cu cultura teatrală a lumii. De, o realizare excelentă a vremurilor trecute, când amestecați politica cu toate aspectele vieții administrative... Oricum, școala, cultura, sănătatea sau sportul aveau merite mai mari ca azi.
Mărul lui Newton
Moto: „Descoperirea este genială/ Şi timpul a adus temei ideii,/ În schimb atracţia universală/ Orice s-ar spune este a femeii!” [Lui Newton, de Liviu Călcâi, din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală, 2005]
Mărul lui Newton in Grădina Universității din Cambridge
Isaac Newton (1643-1727), renumit om de știinîă englez, a fost alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. Este savantul care a revoluționat lumea in domeniile opticii, matematicii si în special al mecanicii.
Ca fizician a excelat prin elaborarea legii atractiei universale. Legenda spune că intr-o zi, stând liniștit sub un măr, a căzut minunatul fruct din pom, lovindu-l. Atunci i-ar fi venit ideea existenței gravitației.
Mărul la sărbători
Moto: „Ca un bun colindător/ La guvern voi merge solo/ Şi-am să iau doar pluguşor,/ Fi'ndcă boi găsesc acolo.” (De sărbători, de Stelică Romaniuc)
Românii iubesc sărbătotile și știu să se distreze. Am scris despre obiceiuri de nuntă. La „focul lui Sumedru”, de sfântul Dumitru, în Muntenia se împart copiilor fructe, printre care și mere. La sărbătorile de iarnă, când copiii colindă, li se dă nuci, mere și alte fructe.
Ornarea celtică
Grupul de etnie celtică din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord celebrează în mod tradițional în noaptea de 31 octombrie, prima zi de iarnă. Un important obicei, Allantide, este oferirea merelor Allan, mere mari si roșii familiei si prietenilor ca semn de aducere a norocului. Acolo este cunoscut jocul crucii cu lumânări și mere atârnate in care scopul este de-a prinde merele cu gura fără a fi stropit de ceară.
O companie cu mărul ca denumire și simbol
Moto: „E rămas în urmă rău,/ Dar cum este fiu de dac,/ Îl vom scoate noi din hău,/ Cumpărându-i un abac!” (Ministrul finanţelor nu ştie să utilizeze computerul, de Mircea Micle, 2009)
Apple Inc. (NASDAQ: AAPL, până în ianuarie 2007 numită Apple Computer, Inc.), este o companie din Silicon Valley cu sediul în Cupertino, California. Este cunoscută mai ales pentru proiectarea dezvoltarea și comercializarea electronicelor de consum, software de calculator și a serviciilor online.
Apple Inc.
Produsele și serviciile cele mai cunoscute și de succes sunt iPhone, iPad, iPod, Mac și iTunes ș.a. Este considerată a fi una dintre cele 5 (Big Five) cele mai mari companii de tehnologia informației din USA, pe lângă Amazon, Google, Microsoft și Facebook. Americanii ne cam obligă printr-un tratar semnat de români ca tăntălăii, să cumpărăm doar de la ei și nu de la chinezi și coreeni. Și cu șefi decorați de unchiul Sam!
După venituri este cea mai mare companie de tehnologie din lume. La ce te gândești prima dată când vezi un măr mușcat? Bineînțeles, la Apple, faimoasa companie IT! Logo-ul Apple este atât de simplu și atât de uimitor încât nu are nevoie de alte explicații.
Dar primul logo Apple nu arăta deloc ca emblema modernă pe care o cunoaștem.
Sigla cu mărul și culorile
În 1976, co-fondatorul companiei, Ronald Wayne a venit cu o idee de imagine pe care era Isaac Newton sub un pom, cu un măr care atârna chiar deasupra capului. Era o referință la faimoasa descoperire a forței gravitaționale. Era și fraza „O minte ce călătorește mereu prin mări stranii ale minții…” și numele companiei, „Apple Computer Co.”
Dar logo-ul a viețuit doar un an. Steve Jobs a apelat la proiectantul Rob Janoff pentru o emblemă mai bună. Așa a apărut mărul mușcat, din dungi colorate, ca un omagiu pentru lansarea Apple II, primul computer din lume cu display color.
Conform unor ipoteze, mărul ar face referire la păcatul originar sau setea pentru cunoaștere. Unii oameni spunând că este un tribut pentru Alan Turing, matematician celebru care a murit mâncând un măr otrăvit cu cianură. De, talks, talks, talls, adică „vorbe, vorbe, vorbe”, vorba amicului Shakespeare...
Mușcătura te ajută să diferențiezi mărul de alte fructe sau legume care au o formă rotundă. Se bârfește că Rob Janoff a cumpărat o pungă cu mere și a petrecut o săptămână întreagă desenându-le până a găsit cea mai bună modalitate de a înfățișa armonia fructului.
În 1998, Steve Jobs a revenit la Apple, iar compania a început să se pregătească pentru lansarea primului iMac silver. Era evident că paleta de curcubeu țipătoare era o alegere proastă pentru noul produs. Așa se face că brandul a trecut la designul monocrom pe care îl știm și unora le place. Eu prefer altceva! Huawei! Am doar o tabletă Apple!
Evoluția siglei Apple Inc.
Mărul în economia lumii
Moto: „Mult mai târziu mi-a oferit,/ Un măr - pe post de fruct oprit,/ La vârsta mea, tot ce mai pot/ E ca din el să fac compot.” (Evei, de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007)
Glumirăm noi, dar merele au fost consumate încă din cele mai vechi timpuri ale omenirii, fiind considerate bune pentru sănătate, o garanție a tinereții și a nemuririi, simbol puternic al seducției si al feminității. Mărul de astăzi este un descendent al speciei Malus sieversii, consumat de om încă din neolitic pe platourile Asiei centrale, din zona munților Tian Shan (Kazahstanul revendică originea).
Cu 3.000 de ani în urmă, era deja consumat de chinezi. Pe drumul mătăsii a ajuns la arabi, la greci și la romani. Pliniu cel Bătrân a inventariat mai târziu 100 de soiuri. Astăzi există peste 20.000 de varietăți (vezi Lista varietăților de meri), din care vreo 7.000 se cultivă acum în lume.
În evul mediu, mănăstirile și marii proprietari au avut rol important în producția de mere, așa cum au acum la noi, în colonie. Pe atunci se produceau chiar unguente terapeutice din mere, cuvântul pomadă (pommade în franceză) vine de la cuvântul măr (pomme în franceză). Calendarul francez are o zi a mărului (jour de la pomme) pe 22 octombrie.
Mărul ocupă locul 3 în lume la consumul de fructe, după citrice și banane. Sunt recoltate anual circa 80 de milioane de tone de mere în lume, din care 40 de millioane de tone în China, care și-a dublat producția în 10 ani. Este fructul cel mai cultivat în zona temperată (după FAO 2013). Dăm principalele țări producătoare de mere în 2013, în milioane de tone.
| Țara | Producția (milioane de tone) | % în lume |
|---|---|---|---|
1 | 39683 | 49,1 % | |
2 | 4082 | 5 % | |
3 | 3128 | 3,9 % | |
4 | 3085 | 3,8 % | |
5 | 2217 | 2,7 % | |
6 | 1915 | 2,4 % | |
7 | 1737 | 2,1 % | |
8 | 1710 | 2,1 % | |
9 | 1693 | 2,1 % | |
10 | 1572 | 1,9 % | |
11 | 1245 | 1,5 % | |
12 | 1231 | 1,5 % | |
13 | 1211 | 1,5 % | |
14 | 937 | 1,2 % | |
15 | 859 | 1,1 % | |
Total în lume | 80223 | 100 % | |
Știți cu toții că merele se pot consuma ca atare, din ele se poate face compot. Tata era responsabil cu merele păstrate peste iarnă „în fân”, iar mama făcea compot și „poame”. Poamele erau felii subțiri de mere tăiate care se opăreau „scurt” sau nu, apoi se puneau la uscat pe o gratie din nuiele. După uscare se puneau în magazie, la rece.
Tata punea într-o putină merele căzute din pom și „bătute” prin cădere pe sol. După fermentare mergea cu ele „la povarnă”, numită palincărie prin Ardeal (trebuie să fac remarca, altfel se supără consoarta Viorica). Și fiindcă veni vorba, din mere se pot produce mai multe băuturi.
Mere etichetate
Sucul de fructe proaspete se poate bea ca atare sau se poate conserva prin pasteurizare. Altă băutură este cidrul, care se făcea înainte și pe la noi, la casele mari. Eu l-am gustat din plin în 1996, în Normandia, în Bretrania și pe Loara, când am fost profesor vizitator (vezi „Călătorii geodezice - Franța”) și la vizita făcută pe domeniul colonelului Boileau, fost coleg de curs la Hamburg (vezi „Călătorii geodezice Germania”).
Francezii distilează cidrul și obțin rachiul de mere numit calvados (de la Calvados, departament în Normandia, unde s-a fabricat prima dată țuica din cidru), folosind tot cunoscutul alambic. Prietenul mi-a spus că face uneori „cidru de gheață” din fermentația alcoolică a sucului de mere (datorită frigului natural). Tot de la el am aflat de băutura pommeau, inclusiv pommeau de Normandie, un aperitiv făcut cu suc de mere și rachiu de mere calvados.
Prietenul lui, tot mic fermier amator, originar din Bretania, mi-a povestit că și pe acolo se fabrică un rachiu prin distilarea cidrului în alambic, numit lambig, un cuvânt breton care înseamnă chiar alambic. Inginer horticol, mi-a spus că produc mult oțet din cidru (facem și noi oțet de mere).
Bun narator, excelent viticultor, posesor de livezi și vii, mi-a spus că francezii au învățat de la bascii din Spania să facă un lichior de mere verzi numit manzana, cuvânt intrat în franceză, „împrumutat” din cuvântul spaniol manzana, care înseamnă „măr”. Și ca să nu se supere gurmanzii, francezii au împrumutat de la vorbitorii de franceză ai cantonului Vaud din Elveția pregătirea unui „vin de gătit”, vin cuit în franceză, numit raisinée în Vaud, că nu prea e vin, e un sirop vâscos maro închis făcut din suc de mere și suc de pere, folosit iarna pentru prepararea deserturilor. Fie la ei!
Mere în România
Moto: „Declar că mărul meu, din ram,/ Şi frunza mea, cu toată seva,/ Le moştenesc de la Adam,/ Iar el, de la mătuşa Eva...” [Declaraţii de avere (Unui măr), de Emil Ianuş din Epigrame cu şi despre femei, 2010]
În România merii și merele au fost ceva obișnuit. De exemplu, dicționarele ne informează despre merele din Maramureș. „Maramureșul „dispune de o varietate aleasă și o cantitate enormă de fructe, atunci când e an fructifer. Înainte de război (1918), numeroase piețe din orașele Europei centrale, ca și cele din Viena, erau alimentate cu fructele Maramureșului, și anume cu mere și pere” (Papahagi, 1925 98).” [Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; DEX, MDA].
La noi în țară există aproape 60 de soiuri de mere. Printre ele cele mai recunoscute sunt mărul domnesc originar din Moldova, mărul crețesc, originar din Oltenia si Muntenia.
Măr bot de iepure
Înainte de 1989 existau numeroase livezi și exportam mere și în numeroase țări. Fermele de stat (GAS), cooperativele agricole de producție aveau numeroase livezi. La mine în comună, „împărțindu-se” oamenilor vechile parcele, livezile s-au desființat. Multe!
O mare livadă era la 300 de metri de casa părinților, pe Dealul lui Vlad”. Și erau mai multe livezi în comună. Când mergeam pe acasă paznicul îmi dădea voie să mănânc căte mere doream, ca toată lumea, nu era voie să iei cu sacul, cu coșul sau cu alt recipient. Unii pomi mai există, dar netratați, s-au depreciat. Erau neri ionatani și pruni anașpet.
În județul Argeș, la nord de Pitești, la Mărăcineni, cu sediul pe Strada Mărului nr. 402, mai există „încă” Institutul de Cercetare și Dezvoltare în Pomicultură (nu are site), că fraierii ăia înjurați de dinainte înainte de îngrămădeala din decembrie 1989 au creat institute și centre de cercetare în toate domeniile agriculturii, plantelor și animalelor. Există și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.
Și fiindcă trebuie să ne referim și la producția de mere din România, iată că am găsit cu căutări „lungi” că în anul 2018 au fost recoltate 643,9 mii tone mere, iar în anul 2019 503,3 mii tone, adică cu 140,6 mii tone mai puțin. Noi am început cu știrea din media că anul trecut producția a fost mare cu 30% față de cea de acum doi ani. Doamne, ajută! Comparați cu tabelul de mai sus, cu producția primelor țări din lume, Polonia fiind pe locul 4!
Livadă desființată (cu Google Earth Pro, coordonatele sunt ale unui punct din interiorul fostei livezi)
Locul institutului
În fosta RDG cooperativele agricole nu s-au desființat. Și actualele landuri din fosta RDG sunt primele în Germania la producția agricolă... Noi ne-am luat pământul, chiar și eu. Și am distrus grajduri, tatei i-au revenit două oi, din care una șchioapă... Și ce-l mai criticau unii pe istețul inginer din Curtici că a transformat cooperativa agricolă de producție în societate pe acțiuni... Dar noi ne ocupam cu demolarea statuii lui Lenin și cu interzicerea statuii lui Antonescu... și unii cu „împărțirea cașcavalului” sau demolarea „mormanelor de fiare vechi”, inclusiv a fabricii de diamante sau a uzinei de apă grea...
Merele Idared, conțin foarte puțin zahăr și sunt recomandate diabeticilor
Acum vedeți la https://www.caicurtici.ro/, site mai simplu ca al altor imstituții de stat, unde puteți citi că „Societatea Agricolă Combinatul Agroindustrial Curtici a luat fiinţă în anul 1991, prin asocierea liberă a proprietarilor de pământ din oraşul Curtici, pe scheletul fostului CAP – Lumea Nouă.
Iniţial s-a pornit cu un număr de 75 membri fondatori şi cu o suprafaţă de 234 ha teren agricol, pentru ca, în prezent, societatea să deţină şi să exploateze o suprafaţă de 5.130 ha teren agricol, aflată în proprietatea a peste 2.500 de membri asociaţi.” Și au abator, fabrică de lapte, brutărie, exportă 80% din producție... Restul citiți acolo, ca să vedeți că avem și români deștepți... Dacă ar fi așa fiecare comună din Moldova sau Muntenia ce-ați zice? Precis mă vor face unii nostalgic, dar nu sunt nostalgic după Ceaușescu și ai lui, ci doar după chestia aia a „lucrului bine făcut” sau al „lucrului făcut temeinic”.
Nume de oameni și de locuri (toponime)
Moto: „Limba noastră-i o comoară,/ Eu zic să o păzim, flăcăi,/ Că astăzi pe diverse căi,/ Vin unii şi o… omoară!” (David Boia)
Există nume de persoane și de locuri, că noi nu folosim „locații” ca cei analfaabeți funcțional. Și sunt destui... Ați auzit sau ați citit de Măra, Măruța sau Merescu, Merișescu, Merișan dar chiar și de Măruță. Există un dicționar de nume pe care îl puteți consulta [Onomastic (1963)].
De la geografie rețineți satul Merești (în maghiară Homoródalmás sau pe scurt Almás), satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita. Denumirea Almás provine din Homoródalmás, almás derivând din alma, „măr”, + -s, „cu, având”, sufix de formare a adjectivelor în limba maghiară), Mereni este o comună din raionul Anenii Noi, din Republica Moldova, curat românească.
Comuna Merești, județul Harghita
La recensământul din anul 2004, populația comunei Mereni era de 6174 locuitori (5805 „moldoveni”, 288 români, 31 ucraineni, 26 ruși, 12 bulgari, 4 găgăuzi, 2 țigani, 6 de alte etnii sau nedeclarați). Asta ca să vedeți câți sunt conștienți că sunt români.
Numele Mărăști se poate referi la un sat în județul Vrancea (Mărăști), unde există mausoleul de la Mărăști în cinstea eroilor căzuți în porimul război mondial, un sat în comuna Filipeni din județul Bacău (Mărăști), un curs de apă, afluent al râului Șușița (Râul Mărăști) sau la un cartier (Mărăști) al municipiului Cluj-Napoca.
Poiana Mărului este o comună în județul Brașov, formată numai din satul de reședință cu același nume. În 2011, populația comunei Poiana Mărului se ridica la 3.315 locuitori. Localitatea are multe pensiuni și o puteți vizita oricând.
Toponimul Poiana Mărului este atribuit unor munți din Munții Perșani, la sud de pasul Vlădeni. Stațiunea Poiana Mărului se află la 25 km de orașul Oțelu Roșu, bijuterie montană a Banatului. Este așezată în vatra unui imens amfiteatru în formă de potcoavă, la o înălțime de 500 m. Stațiunea este apărată de agresiunile exterioare de Muntele Mic și de alte culmi montane.
Vedere a comunei Poiana Mărului și localizarea în județul Brașov
Râurile Sucu si Bistra Mărului, cu numeroșii lor afluenti, coboară în cascade purificând si ionizand aerul, realizând o minunată ambianță de sănătate cu factori naturali de excepție. Poiana Mărului este și numele unei pensiune în cumuna Sucevița, județul Suceava.
Există lacul Apple în Canada, lângă Parry Sound, Ontario (45° 30′ 45″ N, 80° 14′ 23″ W), insula Apple, tot în Canada cu identificatorul detaliului toponimic 0c79f77c849c20c3808fac53943ace80 (Toponymic Feature ID), asta ca să vedeți cum stau alții în domeniu, noi doar lăudându-ne cu cei mai „deștepți” informaticieni, fără o bază de date a detaliilor topografice, pe care trebuier să o facă, alocând banii, statul ăsta impotent! Dar vine Ciucă în locul matrafoxatului penal! Și?
Ana are prea bune mere!
De unde am plecat și unde am ajuns cu mărul ăsta. Să știți că e prezent și în muzică, dar azi doar ascult și nu scriu despre... Vă invit doar loa un film (https://www.youtube.com/watch?v=S0r2mOFaO2E), o bună producție a Casei de Filme 1, că aveam mai multe. Este vorba de „Mere roșii”, realizat, hăt, în 1976...
Iubitori sau neiubitori de mere, să fiți iubiți!
Întregul fișier despre măr, în format pdf, de citit, salvat, memorat sau distribuit, este la adresa:
NC
-->
Comentarii
Vă îmbrățișez și vă sărut!
Admirăm mărul, ca țintă,
Până-l punem în plăcintă.