Jocuri de cuvinte - setea
Geografie lingvistică (pamflet)
Setea
Moto: „În sală lume şi căldură/ Şi-un scriitor cărunt, cu plete,/ Vorbea cu sete de cultură,/ Iar noi nu mai puteam de sete.” (La o lansare de carte, de Nicolae Nicolae, din Printre epigramiştii olteni, 2008)
Ah, de câte ori v-a fost sete! Nu trebuie să-mi spuneți de ce anume v-a fost, de apă. vin, iubire, dragoste, că nu e acelaș lucru, lectură, o melodie etc. Din dicționare aflăm că setea este o „senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor organismului”. Păsările nu-s tot animale? Adică păsările au senzații și plantele nu? Dilemă!
Cuvântul sete este moștenit din cuvântul latin sitis, sitem, „sete”, acesta fiind moștenit la rându-i din cuvântul proto-indo-european *dʰgʷʰítis, „pieire, scădere”. Adică te usuci!
Din latinul sitis au derivat așadar seati în aromână, sede în asturiană, set în catalană, sait în dalmațiană, sêt în franco-provensală, soif în franceză, sêt în riuliană, sede în galiciană, sete în italiană, sede în leoneză, set în occitană, sej, sèj în piedmonteză, sede în portugheză, sete în română, said, set în romanșă, sidi(s), sidi(g)u în sard(inian)ă, siti în siciliană, sed în spaniolă, sée, sef în venetă, soe în valonă, sete în aragoneză.
Lărgind aria, în diferite limbi, setei i se spune:
֍ ʿaṭaš - عَطَش în arabă;
֍ (a.ngat) în burmai;
֍ añsaw – аңсау în cazahă;
֍ bāyārike - ಬಾಯಾರಿಕೆ în kannada;
֍ carav - ծարավ, caravutʿyun - ծարավություն în armeană;
֍ čežnja - чежња în sârbă;
֍ chanqoqlik în uzbecă;
֍ dāhaṃ - దాహం în telugu și în malaialam;
֍ dípsa - δίψα în greacă și în greacă antică (după Beekes, probabil din pre-greacă);
֍ dors în afrikaans, Dorschd în germană de sus, badisch (Baden), dorst în neerlandeză, Dösst în germană de jos, dɔa̯ʃt, dɒa̯ʃt în germană de mijloc pfälzisch, Durst în germană (din germanul medieval durst, din vechile germane durst, thurst, din proto-germanicul de vest *þurstu, din proto-germanicul *þurstuz, din proto-indo-europeanul *ters-, „uscat”), durst în germană veche, dursto în ido, Duuschd în germană de sus, alemanică, Duuscht în luxemburgheză, dʼárşt - דאָרשט în idiș;
Der Hund hat Durst (câinelui îi e sete)
֍ dreywatra în sranan și în sranantongo;
֍ egarria în bască;
֍ etje în albaneză (din et, „sete”, posibil din proto-indo-europeanul *i̯et („a porni spre; a lupta”, probabil pentru apă);
֍ fad în chaoui;
֍ gamneˈrah în damară de est;
֍ għatx în malteză (din arabicul ʿaṭaš - عَطَش, „a i se face sete”);
֍ goiku în sami de nord;
֍ haus în indoneziană;
֍ imerusunneq în groenlandeză;
֍ jano în finlandeză, kareliană și votică, janu în estonă (din proto-finicul *jano, „sete”);
֍ jaw, jew în songhaï koyraboro senni;
֍ kaa sreɛk - ការស្រេក în khmeră (cambodgiană);
֍ katsu - 渇 în japoneză;
֍ kehausan, kedahagaan în malai;
֍ Khwām krah̄āy n̂ả – ความกระหายน้ำ în thai;
֍ kǒukě - 口渴 în chineză;
֍ make wai în hawaiiană;
֍ mongmareum - 목마름, galjeung - 갈증 (渴症) în coreană;
֍ nyora în shingazidja;
֍ otadegisgi - ᎣᏔᏕᎩᏍᎩ în sheroki;
֍ paays în manx (din paa, „setos”, + -ys);
֍ pathadh în galică scoțiană;
֍ pragnienie în poloneză, praha - прага în bielorusă;
֍ pyās - پیاس în urdu, pyās - प्यास în hindi (în final din sanscritul pipāsā -पिपासा);
֍ said, set în romanșă, sait în dalmațiană, seate, seati în aromână, sec'hed în bretonă, sed, sée în spaniolă, sede în asturiană, galiciană, leoneză și portugheză, sede, sedu, set în papiamento, sée, sé, sef, sen în valenciană, sef în venetă, sei în tourangeau, sei, seu, sa în normandă, sej, sèj în piedmonteză, set în catalană, sêt în franco-provensală și în friuliană, set în occitană și în provensală, set, sidi(s) în romanșă, sete în aragoneză, corsicană, interlingua, italiană și română, side, sidi, sidi(g)u în sardă, siti în sicíliană, sitis în latină, soe în valonă, soif în franceză, soifo în esperanto;
֍ seghes în corni;
֍ slāpes în letonă;
֍ smäd în slovacă, smaha - смага în bielorusă și în ucrainiană (din proto-slavicul *smaga, „flacără, căldură”);
֍ spráha - спрага în ucrainiană;
֍ sự khát nước în vietnámeză;
֍ susab – сусаб, suusab – суусаб, usab - усаб în karatchaï-balkară;
֍ susuzluk în turcă și în găgăuză (din susuz. „arid, uscat”, + -lukâ), susuzluq în azeră, suusoo - суусоо în chirghiză;
֍ suvsama în tătară crimeană;
֍ suvsaplyk - сувсаплыкъ în kumikă;
֍ swaf dlo în haitiană creolă;
֍ swsaw - сусау în cazahă, сусау în tătară;
֍ syched în galeză;
֍ szomjúság (din szomjú, „sete”, + -ság; din proto-fino-ugricul *śomɜ; cognat cu udmurtul sjumem - сюмэм, foame”), szomj în maghiară;
֍ şöl - шөл, şöldew - шөлдеу în cazahă;
֍ tahān - तहान în marathi;
֍ tākam - தாகம் în tamilă;
֍ tarasa - તરસ în gudjarati;
֍ tart în galica scoțiană și în irlandeză;
֍ tašnagī - ташнагӣ în tadjică, tešnegi -تشنگی în persană, teșne, teşnelik în turcmenă;
֍ tên, tîn, tinu - تینو în kurdă;
֍ ṭəm - ጥም în amhară;
֍ thirst în engleză, toarst în frízonă, tørst în daneză și în norvegiană, törst în suedeză, tosti în feroeză, þorsti în islandeză, þurst în engleză veche;
֍ troškulys în lituaniană;
֍ tṛṣṇā - तृष्णा în sanscrită, tr̥ṣṇā - তৃষ্ণা în bengaleză, truś în țigănească;
֍ ts’q’urvili – წყურვილი în gruzină;
֍ tzama – צמא, tzimaon - צימאון în ebraică;
Cuvântul sete în diferite limbi
֍ utatyy - утатыы, utah - утах în iakută;
֍ žága - жага în ucrainiană, žažda - жажда în rusă și în bulgară;
֍ žed - жед în macedoneană, žeđ - жеђ, žeda - жеда în sârbocroată, žeđ – жеђ în sârbă, žeđ în croată, žeja în slovenă, žízeň în cehă (din proto-slavicul *žęďь, „sete, dorință”, din proto-indo-europeanul *gʷedʰ-);
֍ ʕáʈaš - عطش în persană.
Setea în viață și în (c)arte
Moto: „Schimbă reciproc/ Lovituri concrete:/ El îi dă cu foc,/ Ea îi dă cu sete!” (Beţivul şi nevasta, de Constantin Tudorache, din Epigrame cu şi despre femei, 2010)
„Ce sete mi-e” de politicienii vechi!
De la senzația asta fiziologică pe care o au oamenii sau animalele când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor organismului, omul a trecut la figurat la poftă, dorință arzătoare; dor, sete de orice. Imediat a introdus setea în expresii.
„Cu sete” înseamnă cu pasiune, cu nesaț, cam cum a contractat Cîțu împrumuturi externe, vaccinuri pentru întreaga Europă, adică „fără număr”, vorba maneliștilor cu dușmanii lor cu tot. Cu sete a promis el armament ucrainenilor, când noi nu mai fabricăm nici praf de pușcă! Îl importăm din Serbia și de pe alte coclauri... Într-un videoclip ucrainenii recunosc că le-am dat vreo 15 pachete de ajutoare în armament și muniție...
Palatul socialistului Truică, Snagov, două milioane euro
Cine a zis că lui Hadrianus nu-i plac păsăricile?
Dar „cu sete” înseamnă și cu lăcomie, așa cum și-au construit unii adevărate cazemate, complexe între patru străzi, palate la Snagov ca socialistul Remus Truică, ajutor al socialistului Năstase, zis 4 case, case tot „fără număr” pe la București sau la Cornu, dar și pe la Sibiu, unele chiar cu acte false, știți voi ale cui. Ale celui cu România meditată...
Cum care Năstase? Ăla „cu sete de bani și case” care vă invita să îi numărați ouăle, care potrivit declaratiei de avere pentru anul 2010, a avut venituri de 150.000 de euro din activități de producție agricolă, dar conform datelor din teren, de la Cornu, aceste incasări nu pot fi justificate (https://www.nasul.tv/productia-sf-de-oua-a-lui-adrian-nastase-din-ferma-fantoma-de-la-cornu-video/).
Scriitorilor le-a fost sete de diferite lichide sau au cântat setea. Lui Preda, căruia îi puteți asculta Moromeții (https://www.youtube.com/watch?v=YYX4FkqhPKQ) îi era sete de orice prin București sau pe la Mogoșoaia, unde a și murit după potolirea setei cu de toate, mai ales cu delicatețea aia scoțiană numită whisky. Fănuș Neagu prefera vinul de Bărăgan. Nea Mărin, actor de aur, ne povestea mereu de zaibărul care „potolea setea” oltenilor, adus cu trenul, când circula bine, chiar și la București (https://www.youtube.com/watch?v=Khtuf9JFY80).
Un erou al lui Sadoveanu a suferit și el de sete („Setea îmi era cumplită: mi se uscase limba în gură”). De el nu-mi mai e sete de prin 1973, de la povestirea unei întâmplări simple cu mulți ani în urmă. Erau invitați la întâlniri scurte scriitorii în diferite instituții.
Un prieten de la care am învățat multe mi-a povestit că a fost rugat de generalul Teclu să meargă cu o invitație la maestrul M.S. să îl roage să le vorbească ofițerior studenți timp de o oră. Atunci scriitorul a întrebat: „- Cât e onorariul?” Prietenul profesor, cu vechi state și cu „frontul făcut complet”, din iunie 1941 până în mai 1945 i-a spus că nu știe și s-a retras. Întâlnirea nu a mai avut loc.
Creangă dezvăluia o stratagemă a spânului de a-l păcăli pe Harap-Alb („Spânul se preface că-i e sete și cere plosca cu apă de la stăpînu-său”). Harap-Alb e rolul ăla ce i s-a potrivit ca o mănușă lui Florin Piersic, cel cu „setea de a ne ține de vorbă”.
Dar poate vreți să vă convingeți de pățanie și vă invit să vedeți filmul De-aș fi Harap Alb, realizat în 1965, în regia lui Ion Popescu-Gopo, după propriul scenariu, în care joacă Florin Piersic, Emil Botta, Fory Etterle, George Demetru, Liliana Tomescu, Puiu Calinescu, Cristea Avram ș.a. (https://www.youtube.com/watch?v=ndGAjuUzoH4).
Este o adaptare cinematografică în manieră liber-parodică a basmului citit în copilăria noastră, „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă. Că mamițele de azi sunt împotriva Amintirilor din copilărie ale lui Creangă, deoarece conțin multe arhaisme!
Nu uităm de excelentul cuplu lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu, care a analizat cu simț de răspundere folclorul românesc („Așa jalnic de ce cânți?/ Ori ți-i foame, ori ți-i sete,/ Ori ți-i dor de codru verde?” sau „De cine mi-i mie dor,/ Departe-i depărtișor;/ De cine mi-i mie sete,/ Nice-l văd, nice mă vede.”).
Ce sete ne e de acești actori și de filmele cu ei!
(De-aș fi Harap-Alb)
Criticatul Sadoveanu descrie și setea la figurat ca poftă necumpătată, ca dorință arzătoare, neprecizând pe ce onorariu („Setea cea mare de viață, setea adâncă îmi cuprinse sufletul”), formulă la care recurge și Gherea, ca antiteză („Vorbește cum o îndeamnă ura, setea de răzbunare”).
Sadoveanu folosește locuțiunea adverbială „cu sete” („Paloșul lui bătea repede în rânduri, cu sălbătăcie și cu sete.”), pe când Caragiale e martorul unei cafteli mai simple, de mahala („Îi arde cu sete câteva palme”). Eminescu spunea totul cu rime despre contemporanii săi („Când cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă./ Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?”).
Șăineanu ne explica în 1929 că „setea este trebuința de a bea”, nespecificând lichidul, amintindu-ne că atunci exista pe la noi și o „sete de aur” românească [Șăineanu, ed. VI (1929)]. Peste un deceniu, Scriban dezvolta etimologia (lat. sĭtis, it. sete, pv. set, fr. soif, sp. sed, pg. sede), repetând că exista „nevoĭa de a bea!”, dar și „setea de aur” [Scriban (1939)].
Cum eu am citit mult în original din literatura franceză, îndemnat de profesoara din liceul militar Maria Wetter, vi-l amintesc pe Alexandru Dumas, care în Arcașul Otton a scris despre sete: „Nu vă e foame și sete, domnule arcaș? reluă fata. Luați loc la această masă, beți și mâncați; fiți invitatul meu.” (N’avez-vous pas faim et soif, seigneur archer? reprit la jeune fille; mettez-vous donc à cette table, et buvez et mangez; c’est moi qui vous y invite. [Alexandre Dumas, Othon l’archer, 1839]).
Sar acum peste decenii la scriitorul pilot Antoine de Saint-Exupéry, cu lucrarea sa Cetatea: „I-am văzut pe ei, pe cei care au suferit de sete, de sete, de gelozia apei, mai greu decât boala, căci trupul își știe remediul și îl cere așa cum ar cere femeii și îi vede pe alții în vis că beau.” (Je les ai vus, ceux qui ont souffert de la soif, la soif, jalousie de l'eau, plus dure que la maladie, car le corps connaît son remède et l'exige comme il exigerait la femme, et voit en songe les autres boire. [Antoine de Saint-Exupéry, Citadelle, 1948, XXXI]).
Fiindcă am vorbit de scriitorii francezi, colegul Boileau îmi precizează etimologia cuvântului soif, „sete”: „Din latinescul sitis. În franceză veche, sei, self. Trecerea de la soi la soif apare din cauza unei analogii false cu cuvântul neif, noif (caz subiect de zgomot), („zăpadă”) și evitând omofonia cu soi și soit.” (Du latin sitis. En ancien français, sei, soi. Le passage de soi à soif paraît dû à une fausse analogie avec le mot neif, noif (cas sujet nois), («neige») et viter l'homophonie avec soi et soit).
În literatura română este cunoscut de noi, generațiile vechi, romanul Setea, de Titus Popovici, scris intre 1954 si 1957, ca o continuare a romanului Străinul. Romanul Setea a fost primit favorabil de critica vremii. Pentru roman scriitorul a primit Premiul de Stat.
Romanul a fost ecranizat în 1960, în regia lui Mircea Drăgan. În distribuție au fost alți monștri sacri de care ne e dor, sete, Flavia Buref, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Colea Răutu, George Calborcanu, Ștefan Ciubotărașu ș.a.
Actori și filme de care ne e dor (sete)!
Și mă gândesc, octogenar fiind, că erau la debut în distribuție, Ștefan Iordache si Șerban Cantacuzino! Cum nu sunt nici critic literar, nici critic de film, ci doar cititor și privitor (https://www.youtube.com/watch?v=XD99q7saq4 ), vă invit la film.
Să nu neglijăm pictorii. Și ei au reprezentat setea, un bun exemplu fiind francezul William Adolphe Bouguereau (1825-1905), cu tabloul său Soif (setea).
William-Adolphe Bouguereau –Soif (1886)
Nicolae Grigorescu, Țărăncuțe (de la fântână)
Noi am scris despre fântână, obiectul construit de oameni (Jocuri de cuvinte – fântână) la intersecții de drumuri, la loturile lor agricole, pentru a-și astâmpăra trecătorii setea. Tot pentru ostoirea setei mergeau la fântână și româncuțele nostre, surprinzându-le Nicolae Grigorescu.
Setea de normalitate
Moto: „Şi-au înzestrat progenitura/ C-o sete neastâmpărată:/ El de la mamă-a prins cultura/ Şi setea numai de la tată.” (Ereditară, de Gheorghe Burduşel din Pledoarie pentru epigramă, 2007)
Politica, așa cum e înțeleasă acum de mulți, nu-mi place. Criticați-l cât vreți pe Ceaușescu, a făcut destule gafe, i-ați desființațat familia. Ofițer fiind, cercetător științific, am stat la cozi, chiar în uniformă, când sectoristul intra prin spate și lua orice, și pentru el și pentru șefi. Ni se stingea lumina, ni se întrerupea curentul. Nu aveam acces la literatura științifică de top. Dar trebuia plătită datoria externă, că ne forțau yankeii să le dăm resursele. Acum scăparăm de ele! Le-am dat gratis!
Am fost școlarizat pe seama statului, în țară, dar și în străinătate, chiar în vest și nu pe pile, doar prin concursuri, la Hamburg sau la Darmstadt, despre care am și scris, începând cu toponimia germană. Ca cercetător științific am colaborat cu cercetători din alte țări, am mers în acele țări pentru colaborare. Nu mi s-au pus piedici la simpozioane, conferințe, congrese până în 1985. Dar într-un an am vrut să ,merg și cu soția la un simpozion la Plovdiv. Aveam aprobarea ministrului apărării naționale, dar poliția bucureșteană a refuzat să ne dea pașapoarte turistice. M-am resemnat, m-am întors la serviciu după două săptâmâni de concediu, iar peste două zile am fost trimis în misiune cartografică militară... în Norvegia! Cu pașaportul de serviciu... S-a mirat și securistul care „o cerceta la serviciu” pe soție, după 2 săptămâni, că de ce pleacă în Bulgaria, când a aflat că sunt în Norvegia! Și-a luat geanta și s-a făcut nevăzut!
Dar era o anumită normalitate în economie, chiar dacă nu totul mergea „ca pe roze”, în școli, chiar dacă mai criticați nevinovații, dar mîndrii pionieri, cu uniformele lor. 2% pe posturi erau cu pile, dar 98% dintre elevi și studenți erau „pe munca lor”. Aveam institute și centre de cercetări în toate domeniile. Totul a fost normal, până ce unul din gașca loviturii de stat, a dat semnalul „economia românească e un morman de fiare vechi”! De Banca Națională iar nu zic nimic! Că ne recomandă Isărescu trei ceaiuri de tei! Inflația continuă!
Și unde s-a ajuns vedeți cu ochii și cu mintea. S-au dus pe apa sâmbetei, de fapt la fiare vechi, fabrici de automobile de la Craiova și Câmpulung-Muscel, rămânând cea de la Colibași, dată francezilor, unei firme la care statul francez are acțiuni. Fabricam autobuze și troleibuze la București, camioane și tractoare la Brașov, locomotive performante la Craiova. Și pe orizontală erau multe fabrici cu care cele de mai sus colaborau.
Isărescu: „- Beți trei ceaiuri de tei!”
Fabricam vagoane la Arad și Caracal, boghiuri la Balș, tramvaie la Arad, Timișoara și București, macarale la Timișoara și Ploiești, care se vedeau pe toate șantierele țării. Termocentralele și hidrocentralele funcționau din plin, se extrăgea cărbune. Aveam combinate siderurgice și metalurgice, nu cumpăram oțelul din străinătate. Căile ferate erau folosite din plin, tata își potrivea ceasul deșteptător CFR după un tren care trecea la ora de el știută. Le criticasem și eu că au încremenit, dar acum s-au distrus.
Extrăgeam minereurile, le prelucram, făceam cabluri, piese electrice și electronice, exista platforma Pipera, fabricam calculatoare, componente și echipamente periferice pentru sistemele de calcul, începusem digitalizarea pe domenii, eu realizându-mă în domeniul cartografiei digitale, pionier în domeniu, cu doctorat, teme de cercetare și aplicații poractice cun un colectiv minunat.
Asamblam avionul Rombac la București, în colaborare cu englezii, fabricam avioane militare de școală la Craiova, reparam avioane la Bacău, elicoptere la Ghimbav. Ne fabricam singuri „praful de pușcă”, armamentul de infanterie, tancuri, tunuri, tansportoare blindate, le exportam, iar fabricile, în loc să fie modernizate, le-au mătrășit.
Știu, vor zice unii că erau energofage, dar de ce să le distrugi în loc să le modernizezi? Am fost pionieri în Europa în extragerea petrolului, produceam utilaje petrolifere și pentru alte țări și am vândut domeniul petrolifer unei insignifiante firme austriece care s-a băgat în seamă prin noi. Firma și-a plătit datoria din profitul din petrolul extras într-un an. Avantaj Năstase! Că așa e în tenis!
Produceam fire și fibre textile, stofe, pe bază de lână, bumbac, cânepă, in, mătase și ce mai vreți. Chiar am și scris despre mătase (Jocuri de cuvinte – mătase). Industria textilă era dezvoltată în București, Arad, Timișoara, Pașcani, Brașov, Cluj-Napoca, Sibiu, Iași, Bacău.
Ne produceam în țară majoritatea medicamentelor, era dezvoltată industria chimică, din care produceam polietilenă, mase plastice, detergenți, îngrășăminte, vopsele și ce mai știți. Cimentul, fierul beton, bitumul, vopselele necesare multor șantiere de construcții ni le fabricam în țară.
Și cu toate astea am realizat drumuri, cartiere, blocuri, baraje și hidrocentrale (Jocuri de cuvinte – baraj), metroul bucureștean la care acum ne câcâim (Jocuri de cuvinte - metrou), canale (Jocuri de cuvinte - canal), poduri (Jocuri de cuvinte - pod), Trasfăgărășanul, centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă, Palatul Parlamentului și ce mai știți.
Pădurile se exploatau rațional, buștenii erau „patrioți”, se prelucrau în țară, nu luau drumul Austriei ca în mileniul al III-lea. Animalele sălbatice aveau mediul lor rezervat. Numărul lor era controlat. Li se dădea hrană. Fabricam cherestea, butoaie, parchet, mobilă. Și multe produse mergeau la export, aveau valoare adăugată.
Agricultura era dezvoltată, s-a creat Academia Agricolă, existau centre și institute de cercetare pentru diferite sectoare agricole. Cu toate că ceapeurile erau ale oamenilor, au ținut unii să împartă pământul și bunuruile fiecărui cetățean. S-au împărțit oile, vacile, uneltele, s-au distrus grajdurile. Tatălui mei i s-au dat două oi, una chioară, alta șchioapă și o țeavă de 2 metri de la demolarea grajdului. Să aibă o amintire!
Criticau unii cazul ceapeului de la Curtici, unde un inginer agronom isteț a ținut pământul la un loc și vedeți ce combinat agricol a creat acum. Cum a făcut el așa au făcut nemții cu fermele lor din fosta RDG. Și acum fermele din fosta RDG asigură hrana întregii Germanii, dar și exportul.
Al cui e pământul agricol și de orice fel din România noi am cam scris (Jocuri de cuvinte – socoteli funciare”), unde ne-am referit și la dispariția marilor combinate agricole, de exemplu de creștere a porcilor sau la cedarea terenului Insulei Mari a Brăilei pe zeci de ani unui prinț arab. Au și cămilele nevoie de trifoi! De înstrăinarea unor case și terenuri am scris când m-am întrebat „al cui este Ardealul?” Și mi-am răspuns mintenaș!
Au dispărut fabrici de produse lactate, de comserve de legume (era renumită conserva de fasole și carnepentru militari), de ulei și de zahăr, de conserve de pește. Pregăteam semințele pentru legume într-un centru de cercetare de la Buzău.
Astea toate erau în stemă când ne aparțineau!
Abordări.....
De multe alte fabrici și instituții dispărute în neant știți. Iar în toate aceste unități era forța de muncă calificată, de școala aia pe care unii o hulesc. Văzând oamenii că nu mai au de lucru în țară, au luat drumul străinătății și nimeni nu ne poate spune precis în Româniea câți și unde sunt, cu toate că Spania, de exemplu, ne comunică exact câți români sunt acolo. Și chestia e că cu forța asta de muncă au plecat și peștii (Jocuri de cuvinte – peștele), însoțiți de curvele din dotare (Jocuri de cuvinte - curvă), devenite așa cu sau fără voia lor. Și au mai plecat și delincvenții!
La întâlnirea Bush – Gorbaciov la Malta din 1989, în zilele de 2 și 3 decembrie, la doar câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului, s-a hotărît dispariția lui Ceaușescu și grupul de la București s-a țimut de cuvânt. Cu un proces sumar, cu acuzații neîntemeiate, un tribunal „militar” i-a condamnat la moarte pe cei doi, parașutiștii militari de la Borteni trecând imediat la execuție, la ordinul lui Stănculescu. Patri(h)oți!
Așa că merită să ne amintim de el, ascultând Bocet pentru Ăl Bătrân (https://www.youtube.com/watch?v=lLCDD39Ffpg), el fiind Nicolae Ceaușescu, versurile aparținând lui Adrian Păunescu. Nu sunt nostalgic după el. Dar comparați ce s-a făcut atunci sub el, din 1964 și până în 1989, adică în 25 de ani, cu perioada a 20 de ani sub doi alți președinți. TVR îl tot critică, chiar și la „ora regelui”...
Sărind peste decenii de incertitudini și furt, am ajuns în 2022 la o gaură de 6,430 miliarde de euro pentru România în perioada ianuarie – noiembrie 2021! Iar BNR ne comunica sec: datoria externă totală a României a crescut la 133,23 miliarde euro.
Tradus pentru noi, dacă în 1989 datoria era zero, datoria externă totală a României a crescut cu 6,430 miliarde euro, ajungând la 133,23 miliarde euro, la finalul lunii noiembrie 2021, de la 126,8 miliarde euro în decembrie 2020, arătau atunci datele Băncii Naţionale a României (BNR). Căutați detalii pe web! Și cine să fie vinovați pentru asta decât politicienii „cu sete de putere”? Ce mi-e Cîțu, ce mi-s ăștia de acum!
Despre setea celor două mari puteri de cucerire de noi teritorii și a acapara una de la alta noi zone de influență am scris destule (Jocuri-de-cuvinte-taliban, Jocuri de cuvinte – invazie Crimeea, ba și plecând de la Jocuri-de-cuvinte-maidan ș.a.). Și ajunserăm în plin război!
Ce sete ne era de Eurovision și de Geoană!
S-a extins războiul în muzică! Finala Eurovision din 2022, dintr-o seară de sâmbătă, câștigată de reprezentanții Ucrainei, este umbrită de un scandal privind voturile. TVR reclamă că votul juriului României a fost modificat, cele 12 puncte acordate Moldovei fiind atribuite, în fapt, Ucrainei, transmitea ȘtiripeSurse. Astfel, basarabenii Zdub și Zdub & Frații Advahov, care veniseră cu un mesaj unionist, au fost furați pentru formația ucraineană cu nume din Pocuția, Kalush/Kaluș.
Înainte de anunțarea votului la cea de a 66-a ediție de la Torino, incriminata EBU (European Broadcasting Union) a scos din concurs juriile a 6 țări, pe motiv de „modele de vot neregulate", fără însă să nominalizeze țările transmitea tvr.ro. Dar alde porumbiță, directorul TVR, tace mâlc!
În realitate, punctajul acordat de România țărilor din finala Eurovision 2022 ar fi fost: Moldova - 12 puncte, Grecia - 10 puncte, Polonia - 8 puncte, Olanda -7 puncte, Azerbaidjan - 6 puncte, Australia - 5 puncte, Italia - 4 puncte, Spania - 3 puncte, Finlanda -2 puncte, Lituania -1 punct. Tot Putin e de vină? Ce zici Turturică? E drept de mult timp nu mai urmăresc Eurovision, ascultând în liniște o muzică potrivită mie, zgomotele neînsemnând muzică. O prefer pe Caro Emerald...
De războiul prețurilor nu mai zic nimic. Păi, cum mă, tu, guvern al României, să faci motorina aproape 10 lei pentru hoție, că îți e sete de accize și tva, și să minți că e datorită războiului din Ucraina, unde este mai ieftină ca în România? Ce bine trageți voi la aceeași căruță!
Tragem la aceeași căruță! Cine e chirigiul?
Dar nu numai politicienii sunt de vină. Pe facebook, verișoara Vichi Cerbulescu a distribuit o postare a lui Florin Piersic, de care am amintit, care, cu puțini ani în urmă, la 83 de ani, trăgea o dureroasă concluzie: „Așa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă". Redau conținutul:
<<Ce-ai făcut tu, române? Îți spun eu: ți-ai furat căciula singur! Nu te-ai limitat la căciulă, ai furat o bucată de traversă să o vinzi la fier vechi și acum te plângi că faci cu trenul 10 ore în loc de 3, ai furat componente din sistemul de irigații și apoi te-ai plâns că îți omoară seceta culturile, ți-ai tăiat bucata de pădure și apoi ai țipat, ca din gură de șarpe, când casa ți-a luat-o la vale, ți-ai păcălit la cântar clientul intrat la tine în magazin, apoi ai dat din colț în colț că nu mai ai vânzare, ți-ai vândut pământul ca să-ți cumperi BMW apoi ai jelit că n-ai ce mânca, ți-ai aruncat gunoaiele în râuri, in lacuri, pe stradă, în parc, apoi ai fost indignat că este mizerie, ți-ai deschis firma și ți-ai bătut joc de angajați, apoi te-ai văitat că ai dat faliment.
Să-ți mai spun? Ba, ți-ai învățat și copilul că necinstea și lipsa de respect te fac „șmecher" și plin de bani. ............ Vrei educație? Păi de unde? Ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai „cu moț", ajungând să îți ruinezi copilul și școala?....
De-aia n-ai o țară ca afară! Pentru că te doare la bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult. Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! Nici măcar un „bună ziua" îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar... un pet în lada de gunoi!...>>
Comentariile sunt de prisos! Să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!
Articolul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - setea.pdf
Articolul poate fi citit și la
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-setea.html
NC, cu sete de normalitate, antiputinist, antiamerican (în SUA doar 31% din americani mai țin cu Biden), proromân
Comentarii
Vă mulțumesc și vă îmbrățișez!
Am o sete de dreptate,
Însă nu vreau ceai de tei.
Voi merge cumva mai departe
Printre proști, hoți sau mișei.