Jocuri de cuvinte - tanc
Geografie lingvistică
Prietenii tanchiști
Moto: „E greu când sui; poteca-i rătăcită./ N-am cum răzleţe clipe să înnod./ Din vreascuri către ţel cum să faci pod,/ Când vremea nu se lasă prăduită?” (Spre ce tărâmuri, de Adrian Erbiceanu, https://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri_files/erbiceanu.htm)
Cum am scris mai sus, colegii s-au remarcat în arma tancuri. Colegul de clasă din liceul militar, Abduraman Selim Gihan, a urmat școala militară de tancuri și academia militară. La gradul de maior comanda regimentul de tancuri din Baia Mare. Am aflat asta de la nepotul Gigi Florescu, care făcea armata 9 luni ca student, fiul verișoarei Nuța din comuna Stâlpeni, județul Argeș, viitor inginer la combinatul metralurgic din Târgoviște (care a dispărut în ceață), care era furierul comandantului. Așa că ofițer de serviciu fiind, într-o duminică, dimineața, la numărul luat din cartea de telefon secretă, am sunat la telefonul comandantului și l-am găsit la serviciu.
Am discutat pe scurt ce am realizat fiecare, i-am spus că are furier un nepot al meu, m-a întrebat dacă vreau vreo permisie pentru el. I-am spus că nu și m-a felicitat că sunt primul în ultimele două luni care i-am dat telefon și nu i-am cerut nimic. A urmat și permisia! Se pare că acum e pe la Dej. Am vorbit de vreo trei ori... L-am sunat acum, dar telefonul mă invită să „las” mesaj.
Alt coleg, care a plecat de la artilerie la tancuri, Nicolae Predonescu, prin 1988 era șef de stat major al diviziei mecanizate de la Timișoara și ținea locul comandantului diviziei. Așa l-au prins evenimentele din decembrie 1989, dar s-a comportat corect. Alții au fost vinovați de ce s-a întâmplat la Timișoara. Cine a crezut că tancurile sunt eficiente într-un municipiu nu are ce căuta în conducerea unor unități militare! E un general postdecembrist băsist care are tupeul să analizeze pe la posturi TV!
Fiind cercetător științific principal militar în București, aveam în planul de cercetări științifice intern, național și internațional realizarea unui sistem cartografic interactiv împreună cu ITC, Institutul pentru tehnică de calcul, condus atunci de prietenul dr. ing. Dan Roman, cercetător responsabil din institut fiind prietenul dr. iong. Adrian Lustig, acum, ca și atunci, și autor dramatic (soțul realizatoarei din TVR Eugenia Vodă). Eu eram reponsabilul temei pentru cartografia digitală.
Filiala din Timișoara a ITC realiza digitizorul vectorial al sistemului. Împreună cu colonelul Ursan Titus, comandantul UCF (unitatea de cartografie și fotogrammetrier), am mers la Timișoara să recepționăm modelul experimental al digitizorului. Am circulat cu trenul noaptea și am ajuns în Timișoara dimineața. În drum spre filiala ITC, ne-am întâlnit cu colonelul Predonescu (în Piața 700).
Ne-am îmbrățișat, i-am spus ce facem în Timișoara. Ne-a spus că după activitate să îi facem o vizită la divizie, al cărui sediu era aproape de acea piață. Am fost destul de riguroși la recepționarea echipamentului (produs acceptat). Remarc doar că nu am mai apucat să primim ulterior prototipul, că venind îngrămădeala din decembrie 1989, după unii revoluție, după procuratură lovitură de stat, tema nu s-a mai realizat, ITC s-a desființat, ca toată industria și cercetarea din Pipera. Și asta era în toate domeniile, începând cu cercetarea științifică.
Ne-am prezentat la divizie, Nicu s-a purtat excelent, ne-a oferit un prânz și cu mașina ne-a dus în locuința sa, un apartament la parterul unei case cu un etaj, la subsol și cu pivniță, unde noi, bucureștenii, am servit un vin bun. El și-a cerut scuze că doar închină. Ne-a pus la dispoziție automobilul care ne-a dus la gară. A venit revoluția. A trecut prin multe. Fiind un om corect, servindu-și doar poporul, nu doar conducătorul, după anul 2000 a fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă. Prin colonelul Băbălău, chimist și coleg de clasă în liceul militar, devenit cândva subprefect al județului Timiș, am făcut rost de numărul său de telefon, l-am felicitat, de atunci am vorbit de câteva ori. Am vrut să-l felicit de anul nou, dar Vodafone îmi răspunde că numărul nu este alocat... Dacă știe cineva, să îmi comunice.
T ancul comandantului de companie Adrian Erbiceanu la parada militară din 1974 (foto AGERPRES)
La 50 de ani de la absolvirea liceului militar, în 2009, împreună cu colegul gl. bg. (r.) dr. Crețu Gheorghe l-am căutat pe neamțul sibian Ghielltch Rolf, poreclit de mine Guderian când a plecat la tancuri. Am descoperit că figurează în actele de stare civilă ca decedat. Dumnezeu să-l odihnească! La acea întâlnire, din august 2009, l-am întâlnit pe colegul colonel (r.) Vlad Mereuță. Ne-am bucurat amândoi de întâlnire. A activat la batalionul de tancuri din Vânju Mare, apoi pe lângă București, la Mihai Bravu, în final în București (Pantelimon). Ursulescu Mihai, de negăsit, nu a venit la întâlnire.
Activ fiind eu pe rețelele de socializare, l-am reîntâlnit virtual pe colegul Adrian Erbiceanu, devenit tanchist. A fost și el în batalionul de tancuri din Vânju Mare, apoi la Mihai Bravu, ba la o defilare cu tancurile, de 23 august, în 1974, în tancul comandantului de companie, un membru al echipajului a purtat drapelul României. Acum e prin Canada, scriitor, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, cu numeroase cărți publicate.
U ltima întâlnire cu un tanchist de valoare (noiembrie 1988, eu în stânga lui, Rotaru în dreapta)
L-am cunoscut bine și pe tanchistul general maior ing. Ștefan Gușe (1940-1994), care a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în ultimii ani ai regimului Ceaușescu (1986-1989).
El a devenit inginer militar în 1972 (tancuri), cu un an înaintea mea (1973, geodezie, șef al promoțiilor de ingineri militari martie 1973 și august 1973, cu scrierea numelui pe placa de onoare). Știți că i-a înfruntat pe „revoluționarii” Iliescu și Roman, spunând că armata română nu avea nevoie de ajutor „tovărășesc” al forțelor armate străine (sovietice) pentru rezolvarea problemelor din România.
Generalul Gușe făcuse parte din echipa de generali trimisă de Nicolae Ceaușescu la Timișoara la 17 decembrie 1989, fiind prezent acolo în perioada în care a avut loc represiunea din 17-20 decembrie 1989 în urma căreia au murit 73 de persoane. În anul 1997, în rechizitoriul Parchetului Militar prin care au fost trimiși în judecată generalii Victor Atanasie Stănculescu și Mihai Chițac, a fost învinuit și generalul Gușă, dar în cazul său procesul n-a putut avea loc ca urmare a decesului.
După întâlnirile cu salariații unor întreprinderi s-a convins de revendicările acestora și a retras tancurile de pe străzile municipiului. Nu i s0-a iertat asta. Aducerea tancurilor în centrul unui municipiu a fost cea mai mare prostie strategică a unor „mari comandanți”. Urmările s-au văzut!
Ultima întâlnire pe care am avut-o a fost în noiembrie 1988, la primirea unei delegații militare străine care a vizitat unitățile Direcției Topografice Militare, DTM fiind subordonată Marelui Stat Major. În fotografie se vede că eu „turuiam” în rusă, poloneză și engleză cu șeful delegației (colonel dr. Biesaga). Gușe era preocupat de altceva, se vedea pe fața lui.
Oricum, tanchiști, artileriști, geodezi, instruiți, cosmetizați sau doar simpli cititori, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva!
Începutul la: https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tanc
Întregul articol este la adresa: Jocuri de cuvinte - tanc.pdf
NC
-->
Comentarii
Mulțumesc! Cadou: