Jocuri de cuvinte - trufă
Geografie lingvistică
Trufă
Moto: „La testul de gastronomie,/ Soţia mea-i cap de afiş:/ Chiar astăzi, în bucătărie,/ Ceapa o taie cu-ochii-nchişi!” («El» despre «ea» în materie de artă culinară, de Valentin Bleoancă-Pleniţa, din Printre epigramiştii olteni, 2008)
Fiu de țăran, din comuna Livezeni, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, fostul județ Muscel, primul contact cu pădurea l-am făcut în fragedă copilărie, îndrumat de tata, care era atunci pădurar, până în 1946, când a devenit primar. În vizitele repetate în pădure mi-a explicat pe îndelete care sunt ciupercile comestibile.
Locul copilăriei
Marea pădure se afla la doar 700 de metri de casa noastră. Parcela de pe Dealul lui Vlad se afla chiar lângă marginea pădurii. Nu era vreo interdicție a cuiva să meragă în pădure! Așa că fragile, zmeura, murele, ciupercile comestibile, jirul fagilor, ghinda stejarilor și alte curiozități ale pădurii îmi erau bine cunoscute. Nu erau arhaisme! Nu era interzis să le culegi...
Culegeam mânătărci cărora noi le ziceam mitărci, bureți lăptoși pentru o tocăniță, mâncam la fața locului „surcaci”. Rar găseam trufe, dar când ajungeam cu ele acasă primeam un pupic pe frunte de la mama. Trufe numim mai multe specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). Și bântuie o știre, cum că un individ fu prins cu câteva kilograme de trufe, culese „contravențional” cu ajutorul a doi câini... Ptiu, drace!
Lăsăm la o parte faptul că există prăjitura trufă ca produs de cofetărie, tot de forma unui cartof, făcută dintr-o cremă de ciocolată. Dicționarele ne dezvăluie etimologia [MDA2 (2010) - E fr truffe, DEX '09 (2009) - din fr. truffe, lat. *trufa].
Trufe (acum „interzise” omului de rând)
Pare-se că am moștenit cuvântul cu sensul la care ne-am referit din cuvântul francez truffe, moștenit din vechiul occitan trufa, în final din cuvântul latin tuber, „cocoașă, umflătură, protuberanță; excrescenţă; ciclamul sau alte plante similare cu rădăcini tuberoase; trufă (oricare dintre diferitele ciuperci comestibile, din genul Tuber)”, derivat din proto-italicul *tūβos, acesta din proto-indo-europeanul *tewh₂-, „a umfla”.
În câteva limbi îi corespund cuvintele:
֎ boilur, boilur inan în bască;
Boilur
֎ cloren în galeză;
֎ dobelan, domellan - دۆمەڵان în kurdă, domalan în tătară crimeană și în turcă (din turcicul otoman domalan, tomalan - طومالان, „care se ridică ca o proiecție deasupra unei suprafețe plane; tumoră; trufă”, din vechiul turcic anatolian domalan, tomalan - [este nevoie de scriere]; înrudit cu azerul dombalan, asemănător cu armeanul dombala - դոմբալա, „trufă” și, probabil, cu maghiarul tapló, „iască, ciupercă”, telepa - телепа, „ciuperci” în udi, care sunt împrumuturi turcești), dombalan în azeră, dolaman, tombalak, topalak (dialectal) în turcă;
֎ earthnut în engleză (oricare dintre diferitele rădăcini, tuberculi sau păstăi care cresc sub pământ, din medievalul englez erthenote, din vechiul englez eorþhnutu, din proto-germanicul *erþōhnuts; cognat cu germanicul Erdnuss și cu islandezul jarðhneta);
֎ faai3 kwan2 – 塊菌／块菌 în chineză cantoneză;
֎ getnasunk - գետնասունկ, gereri - գերերի, bołbuč - բողբուճ, hołkitʿ - հողկիթ, dombala – դոմբալա în armeană;
֎ gomoljika în slovenă, hľuzovka în slovacă, homulak, homołka în sorabă de sus;
֎ húdnon – ὕδνον în greacă antică;
֎ jarðkeppur în islandeză;
֎ kamʾa – كَمْأَة în arabă;
֎ kiyarik în kurdă de nord;
֎ kmehá - כְּמֵהָה, kmehín – nכְּמֵהִין în ebraică;
֎ knolswam în afrikaans;
֎ lanýž în cehă;
֎ nấm cục în vietnameză;
֎ qarc-e-dombalan - قارچ دمبلان în persană;
֎ rabassa în occitană;
֎ seiyōshōro - 西洋松露 (せいようしょうろ), toryufu – トリュフ în japoneză;
֎ sōnglù – 松露 în chineză mandarină;
֎ strufal în irlandeză;
֎ szarvasgomba în maghiară (din szarvas, „cu coarne”, + gomba, „ciupercă”);
֎ t’riupeli – ტრიუფელი în gruzină;
֎ tàrtuf - та̀ртуф în sârbă și sârbo-croată, tartuf în albaneză, malteză și slovenă, tartufi – тартуфи în sârbă, tartufi în bosniacă și în croată (toate din italienescul tartufo), tartufo în italiană (din terrae tuber în latină, „tubercul al pământului”), tartufu în siciliană, tertufulus latină;
Cuvântul trufă în câteva limbi
֎ tòfona în catalană (dublet al lui trufa, din vechiul catalan tòfera, din vulgarul Latin *tufera, variantă al latinescului tūbera);
֎ trafal – ट्रफ़ल în hindusă, Ṭrāphēla – ট্রাফেল în bengaleză;
֎ trifele în letonă, trjúfel – трю́фел în bulgară, trjúfelʹ – трю́фель în rusă, trøffel în daneză și în norvegiană nynorsk, ekte trøfler în norvegiană, trøfla în feroeză, troúfa – τρούφα în greacă, trüf, trüf mantarı în turcă, trufa în bască, catalană, occitană, portugheză și spaniolă, trufă în română, trufel - טרופעל în idiș, trufel` - труфель în bielorusă, truffe în franceză (din vechiul occitan trufa, în final din latinescul tuber, din care au derivat troúfa - τρούφα în greacă, トリュフ în japoneză și trufă în română), Trüffel în germană (din franțuzescul truffe; sinonime Trüffelpilz, Nusspilz) și corsicană, truffel în afrikaans, frizonă, galică scoțiană, luxemburgheză, limburgheză și neerlandeză, truffla în islandeză, truffle în engleză (în limbile germanice, cu excepția islandezei, cuvântul este un împrumut de la cuvântul francez truffe, anterior trufl, de unde danezul și norvegianul trøffel, suedezul tryffel, germanicul Trüffel, derivate din vechea occitană), trufio în ido, trufla în poloneză, trufo în esperanto, trufula în corsicană, trühvel în estonă, trumas în lituaniană, trupo în tagalogă, tryffel în suedeză, tryffeli în finlandeză, tryffelsvamp în suedeză, tryfla în sorabă de jos și în sorabă de sus, tryufelʹ – трюфель în ucraineană;
֎ tuber în aragoneză, italiană și latină, túbera în portugheză, tufèra în occitană;
֎ Uṇavu paṇṭaṅkaḷ - உணவு பண்டங்கள் în tamilă;
֎ yer elması - یر الماسی în turcă otomană;
֎ ýtano – ύτανο în greacă;
֎ zhūgǒngjùn – 猪拱菌 în chineză;
֎ كماية în arabă nord levantină.
Trufa în (c)arte
Moto: „În pieţele, cândva de stat,/ Servirea-i ca la case mari/ Cu bunătăţi ce solu-a dat/ La turci, chinezi sau la bulgari.” (De ziua mondială a alimentaţiei, de Stelică Romaniuc)
Minunata și rara ciupercă comestibilă, acum „contravențională”, în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care crește mai ales în pădurile de stejari mai ales din sudul Franței și din nordul Italiei, sau cultivată ca plantă alimentară (Tuber), fu pomenită și de scriitori, noi amintindu-l doar pe Alecsandri (1821-1890), cu un meniu pe cinste („Ce vom avea la masă?... Fazani umpluți cu trufe.”).
Merita un asemenea meniu, că a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Șăineanu definește trufa ca „gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, fără cotor nici rădăcină, se găsesc sub pământ unde câinii și porcii anume dresați le găsesc prin mirosul lor cel fin; fazani umpluți cu trufe și stridii de Lucrin” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].
Interesantă e și definiția lui Scriban sin 1939: „trúfă f., un fel de cĭupercă gustoasă care crește pe supt pămînt și pe care oameniĭ o descopere servindu-se de porcĭ orĭ de cînĭ, de la care o ĭaŭ îndată ce aŭ găsit-o (tuber melanósporum saŭ tuber cibárium) [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939].
Cum am scris mai sus, francezii au cuvântul truffe, moștenit din vechiul occitan trufa, în final din latinescul tuber, din care au derivat troúfa - τρούφα în greacă, トリュフ în japoneză și trufă în română.
Francezii susțin că acest cuvânt a apărut în secolul al XIII-lea, împrumutat din vechiul occitan trufa, cu sensul de ciupercă, iar în secolul al XV-lea și în sens figurat de „bătaie de joc”. Acest sens figurat se explică prin dificultatea căutării trufelor care par să se joace cu cei care le culeg.
Vechiul occitan provine din latinescul vulgar tufera, de la tufer „trufă”, formă osco-umbriană a tuberculului latin clasic. Botaniștii secolului al XVII-lea l-au folosit și cu sensul de „cartof”, redat tot prin cartufle (în Vivarais, Lyonnais, Franche-Comté, Burgundy), adaptare a lui cartoffel, folosit de elvețienii vorbitori de limbă germană alemanică, el însuși adaptat probabil de la italienescul tartuffoli („cartof”, consemnat de botanistul Gaspard Bohin din Basel în 1596), derivat din tartufo („trufă”), din latinescul terrae tuber (terri tufer).
Din italiană, transmisă de Elveția, provin germanicele Tartuffel (1651), Cartoffel (1758), Kartoffel. Interesant, nu?
Francezii s-au prins repede de forma specială de ciuperci din familia Ascomycetes din genul Tuberaceae, ciuperci subterane, cărnoase, compacte, căutate pentru aroma și pentru savoarea lor, cea mai interesantă și mai cunoscută specie fiind trufa neagră sau trufa Périgord.
Charles Baudelaire, în Fanfaronul, scria în 1847: „Ambii au păstrat o stimă sinceră și profundă pentru trufă. «Trufa, acea vegetație surdă și misterioasă a Cibelei, acea boală gustoasă pe care ea și-a ascuns-o în măruntaiele ei mai mult decât cel mai prețios metal, acel material rafinat care sfidează știința agronomului, ca aurul pe cel al lui Paracelsus; trufa, care deosebește lumea veche de cea modernă și care, înaintea unui pahar de Chios, are efectul mai multor zerouri după un număr.»” (Tous deux professaient une estime sincère et profonde pour la truffe. — La truffe, cette végétation sourde et mystérieuse de Cybèle, cette maladie savoureuse qu’elle a cachée dans ses entrailles plus longtemps que le métal le plus précieux, cette exquise matière qui défie la science de l’agromane, comme l’or celle des Paracelse ; la truffe, qui fait la distinction du monde ancien et du moderne, et qui, avant un verre de Chio, a l’effet de plusieurs zéros après un chiffre. [Charles Baudelaire, La Fanfarlo, 1847 ; Gallimard, 2012, collection Folio, page 60]).
Marie Verdier, în articolul Căutăm în Tunisia soluții pentru zonele aride, scria: „Foarte apreciată pentru calitățile sale gustative și proprietățile terapeutice, trufa are, de asemenea, «un interes enorm de mediu și pastoral pentru că promovează dezvoltarea plantei și înmulțește biomasa de zece ori», explică Imed Sbissi de la IRA.” (Très prisée pour ses qualités gustatives et ses vertus thérapeutiques, la truffe a aussi « un énorme intérêt environnemental et pastoral parce qu’elle favorise le développement de la plante et multiplie par dix la biomasse », explique Imed Sbissi de l’IRA. [Marie Verdier -En Tunisie, on cherche des solutions pour les zones arides – Journal La Croix, page 27, 18 novembre 2015]).
Nemții au pentru trufă cuvântul Trüffel, împrumutat „gratis” din franțuzescul truffe, dar folosesc și sinonimele Trüffelpilz și Nusspilz. Trufa e definită întâi ca: „botanică, gastronomie: o ciupercă comestibilă nobilă, cu bulbi, care crește sub pământ și aparține ciupercilor de cules, comestibile” (Botanik, Gastronomie: ein unter der Erde wachsender, edler, knollenförmiger, zu den Schlauchpilzen zählender Speisepilz).
Ein schwarzer Trüffel (o trufă neagră)
- Bernd Gieseking, în Cartea curioasă a Finlandei (Ce ascund ghidurile de călătorie), scria: „Trufele, am aflat acum, cresc în subteran, la fel ca și alte tipuri de ciuperci, dar există și diferite tipuri de trufe.” (Trüffel, so erfuhr ich nun, wachsen unterirdisch, auch andere Pilzsorten, es gebe aber auch verschiedene Trüffelsorten. [Bernd Gieseking: Das kuriose Finnland Buch. Was Reiseführer verschweigen. S. Fischer, Frankfurt/Main 2014, ISBN 978-3-596-52043-5, Seite 59]).
- Într-o traducere a lucrării Istoria vieții mele, a lui Giacomo Casanova, se scria: „Ne-a servit trufe albe, diverse feluri de midii, cel mai bun pește de la Marea Adriatică, șampanii nespumante, Peralta, Jerez și Pedro Jimenez.” (Er tischte uns weiße Trüffeln auf, Muscheln verschiedener Art, die besten Fische aus dem Adriatischen Meer, nicht moussierenden Champagner, Peralta, Jerez und Pedro Jimenez. [Giacomo Casanova: Geschichte meines Lebens, herausgegeben von Erich Loos, Band II. Propyläen, Berlin 1985 (Neuausgabe) (übersetzt von Heinz von Sauter), Seite 22]).
- Rușii au pentru trufă cuvântul trjufelʹ – трюфель, moștenit succesiv din germanicul Trüffel, din italienescul tartufolo, în final din latinescul tuber. Cuvântul este explicat îântâi ca „micologie: ciupercă subterană tuberoasă de culoare maroniu-negru, cu corpui fructifer cărnos, dintre care unele specii sunt consumate și considerate o delicatesă” (микол.: клубневидный подземный коричневато-чёрный гриб с мясистыми плодовыми телами, некоторые виды которого употребляются в пищу и считаются деликатесом).
- Șmelev, în Omul de la restaurant, scria în 1911: „La numărul cincisprezece, ei înșiși au comandat șofran de vânat cu trufe și i-au trimis înapoi.” (Сами при пятнадцатом номере заказывали, чтобы им шафруа из дичи с трюфелями, а отправили назад. [И. С. Шмелев, «Человек из ресторана», 1911 г., НКРЯ]).
- Trjufeli – трюфели (trufe)
- Moinov, în Portrete cu ciuperci, scria în 2008: „Spre deosebire de ciupercile cu «pălărie», trufele se coc în subteran, iar în procesul de evoluție au «învățat» să folosească diverși locuitori ai pădurii ca purtători de spori: arici, veverițe, căprioare, mistreți, ademenindu-i cu mirosul lor puternic și deosebit.” (В отличие от шляпочных грибов, трюфели вызревают под землёй, а в качестве разносчиков спор «научились» в процессе эволюции использовать различных лесных обитателей: ежей, белок, косуль, кабанов, приманивая их своим сильным, своеобразным запахом. [С. Мойнов, «Грибные портреты», 2008 г. // «Наука и жизнь», НКРЯ]).
- Amatori sau neamatori de trufe, acum „contravenționale”, să fiți iubiți!
Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - trufă.pdf
- CN
-->
Comentarii