Jucării 2
Curca se uită în lemne muncindu-se a găsi răspuns tumultului de întrebări ce-i năpădeşte căpuşorul: amplitudinea stivei este conformă cu perimetrul bazei? arealul defrişat a fost împădurit? rezoluţia Uniunii Europene referitoare la strategia verde a fost implementată?
apoi lămurită buştean cu privire la problematica forestieră se întoarce la ale ei!
Tot aşa se întorcea la ale ei şi Maria C.:
-Doamnă, şeful nu-i azi, dar pot să vă spun eu aşa de la om la om, nu-i bine! Nu, n-am citit cartea, poate scrieţi binişor, dar pe cine interesează? E imposibil să se vândă aşa fără promovare, dar ce să promovăm la dumneavoastră? Maria C., profesor doctor universitar, soţie, mamă, distincţii şi premii, bla-bla-bla, plictiseală, a adormit lumea; i-a uitaţi-vă la divă, se vinde ca pâinea caldă! Şi-a luat viaţa în mâini la 14 ani, măritată cu un arab şi 3 români, cu cununie, apoi mai mulţi diverşi fără cununie; barmaniţă, damă de companie, dansatoare, asistentă TV, victimă a mai multor violuri, vedeţi doamnă, publicul este incitat şi apoi titlul, ce titlu e ăsta Jucării? Poate la grădiniţă, noi vorbim aici de lucruri serioase, de tiraj, nu? Cartea vedetei: Memoriile nopţilor lungi de vară din Monte Carlo, numai de-o vară şi-a scris ditamai cărţoaia, iar poza de pe copertă parcă-i de buletin, doamnă, sunteţi frumoasă da nu se vede, vă-ncurcă pălăria…şi unde vă uitaţi în sus? Pe când scriitoarea de bestseller, că va fi, doamnă, va fi, şi-a dezvăluit şi frumuseţea exterioară , uite ce şurub are în buric şi cum se uită direct în ochii cumpărătorului! Unde mai pui că ne promite şi intimităţi cu miniştri, parlamentari, fotbalişti, oameni de top, ce mai! Cu transformând şi însufleţind jucăriile, copilul se transformă pe sine vreţi să vă remarcaţi? Doamnă! Trebuie să ieşiţi din anonimat, stimată doamnă Maria, ceva deosebit din viaţa dumneavoastră?
-Fiica mea, e bursieră la Sorbona, prinde glas şi ea.
-N-aţi priceput nimic! ceva cum să vă spun, poate aţi avut o copilărie grea, nefericită, aţi fost abandonată, maltratată, abuzată…
-Aaa! Doamne fereşte!
-Poate fiica dumneavostră…
Când discuţia a ajuns la copii, Maria a salutat politicos La revedere! şi-a plecat.
-Memoriile nopţilor…Monte Carlo…şurub, oare le-a spălat cineva creierul? vor să fim toţi nişte zombi hrăniţi cu mizerii pornografice?!
E o seară frumoasă de toamnă; îi face bine adierea răcoroasă, încearcă să uite situaţia penibilă din care tocmai a ieşit şi să-şi pună ordine în gânduri.
-Mâine, ce fac mâine? vin norvegienii, încep lucrările simpozionului, apoi am cursuri, of! trebuie să alerg dintr-un corp în altul…
-Sărut mâna, doamna profesoară! un grup de studenţi îi întrerupe şirul gândurilor.
În dreptul trecerii de pietoni se asigură stânga-dreapta şi traversează.
Q7 este un bolid occidental, ajuns pe meleagurile patriei doar la feţele subţiri cu economii în valută; are mulţi cai putere şi atinge suta de kilometri în te miri câte secunde! Având o viteză rezonabilă pentru potenţialul maşinii, 150 km, dar fiind tulburat de vestea primită la telefonul mobil, fericitul posesor de Q7 a văzut pietonul mult prea târziu.
Impactul a fost nimicitor, bolidul deviind de pe stradă într-un stâlp, iar Maria în Rai!
Tânărul şofer, cu mamă europarlamentar, tată-important om de afaceri şi bunic arhimandrit a pus pe zdruncin toată administraţia oraşului. Dimineaţă trecerea cu pozna - semaforizată, iar ziarul local cuprindea o ştire prin care locuitorii erau informaţi de existenţa semaforului!
Şi în suburbiile oraşului cartea Mariei C., scăpată acum de povara anonimatului, are mare căutare:
-La mulţi ani, coană preoteasă, să fiţi sănătoasă, v-am adus şi eu o mică atenţie, o cafetieră şi-o carte rară, de nu se mai găseşte, i-a necăjitei ăleia, o dă şi la televizor, Dumnezeu s-o ierte, doctoriţă, profesoară, şcoală multă, minte puţină, o traversat pe roş ş-o călcat-o nepotu arhimandritului, sfinţit fie-i numele, uite şi cartea, coană: Jucării!
-->
Comentarii
Admiratie!
Citit. Plăcut.Pamflet curat!
Trist adevăr... V-am admirat!
Frumos...Am citit cu mare drag!