JURĂMÂNTUL PLOII

În geam mă cheamă ploaia-n grabă

Şi-mi ciocăneşte în pervaz,
Eu mi-s dormind f
ără de treabă

Doar visul îmi mai este treaz.

Cătând tandreţea ta nocturnă

Şi vocea-ţi dragostea jurând

Degeaba-i ploaia taciturnă

Când tu mi te strecori în gând.

Mă linişteşti atunci pe dată

Şi eu adorm purtat de vis
Mi-e
şti tu cea mai iubită fată
Ce-ai coborât de sus, din paradis...

Te-ating, te simt cât eşti de udă
Ş
i rece cum mi te prelingi
Şi viaţa mi se pare crudă
Când tu din nori începi să ningi.

Aştept din nou să-mi fii mireasă
Să uit pe veci ce-i ăla dor,
Tu mire s
ă mă iei acasă
Ş
i morţii să îi pui zăvor.
Dorin
ţele ce strâns ne leagă
Cum dragostea-i fără zăgaz
Mi le sopte
şte ploaia-n grabă

Ce-mi ropoteşte în pervaz...

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->