Când lăuntric şi fără ocol
urcă prin mine zborul înalt,
mă cutremur de teama ce-am avut,
de beau bucuria care mă cuprinde
şi-n lumină mă-mbrac.
Numai aşa gândul se-mpacă
ajunge pe treapta
pe care tu o urci.
Din mister voind să cobor
ceva se tot schimbă în mine,
de nu mai rămân cum am fost.
Şi-n durere mă caut cu mâna,
ea răspunde treptat
până ce cuvânt nu mai are
şi trupul şi mâinile urmează să fie
la capătul drumului.

Comentarii
mUlţumesc de trecere. Aurora.
Text mic şi concentrat.
Felicitări!
.
Aurora, stimă