La capătul nopţilor albe

 

 

Atât de multe aş vrea să-ţi spun

Cuvintele îmi sunt prea slabe

Să poarte tot ce-n mine adun

La capătul nopţilor albe

 

Te port ascuns într-o chemare

Când primăvara-şi acordează

Viorile albastre-n zare

Şi-n ram culorile vibrează

 

În braţe o clipă de m-ai ţine

La piept ţi-aş poposi din insomnii

Clipele de pace mi-ar fi pline

Vibrând în vis celeste armonii

 

Ne e-ndreptarea spre apus

Zâmbet prins în umbră de flori

Un dor va rămâne mereu nespus

În gândul aromat de reci fiori.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->