În Cabo Verde, timpul nu mai curge.
Cesaria e pasăre.
Are un cuib de bumbac, numai al ei;
dar nu suportă tăcerea
şi revine
în fiecare seară,
cand cineva plânge pe mare
cu faţa în palme,
cand cineva se frânge
sub felinare,
purtându-şi paşii
pe străzile flămânde.
Nisipul luminează stins;
încă e cald
de amintirea
picioarelor desculţe.
Vocea-mbibată de whisky şi ţigări
se-ntoarce în taverna primei iubiri.
La 16 ani.
În jurul mesei, paharele
rămân
la jumatate drum.
Bărbaţii redevin fragili şi tăcuţi.
Visează credinţă şi dragoste
între viaţă şi moarte.
Nesomnul se umple de răvăşitoare
tristeţe.
Caravelele dorm.
Vântul devine amar.
În taverne, sub felinare, pe valuri,
îngerii nopţii ascultă
cum cântecul deschide-n carne
aripi
şi se roagă
să nu mai vină dimineaţa!
Comentarii
Multumesc pentru trecere si semn! Da, a fost o mare artista si mie imi place enorm.
O seara frumoasa!
Citit cu plăcere...Felicitări!
Cesaria Evora a fost o mare artistă.