Mă beau dintr-un potir de argint
moştenind sângele de la strămoşi
învolburat şi năvalnic,
în faţă c-un început de mileniu
aşezat în picioare de lut pe drumuri de piatră,
nu văd ce se mai poate întâmpla.
Izvoare aprinse de idei nasc lucruri năstruşnice
fiecare schimbând mersul din lume,
de nu mă mai apasă nici teama,
mai mult mă omoară curiozitatea
înflorită în ştirile zilei
crudă şi ademenitoare.
Mă mint că voi prinde ocazia
când cariul lemnului
roade în mine de zor.
Şi cum poate fi acest viitor necopt
care trece iute ca ploaia de vară
ce-mi picură-n cuvinte
îndoiala?
-->
Comentarii
Mă beau dintr-un potir de argint
Şi cum poate fi acest viitor necopt
care trece iute ca ploaia de vară
ce-mi picură-n cuvinte
îndoiala? - FELICITARI!
Frumoase versuri!