Pe uliţa noastră nu va ateriza un Boeing niciodată.
Nici vreo limuzină sofisticată nu va opri la noi în poartă,
Tată, nici vreun OZN nu se va prăbuşi peste piersici
În grădina din spatele casei, cât încă mai eşti pe aici.
La noi, doar dricul cunoaşte praful drumului de dus-întors.
L-ai văzut şi tu ultima dată, cât era de încăpător şi frumos
Şi cât de modest se mai legăna, fără surle, fără tobe,
Fără icnet, nemânat de biciuşcă de la spate, sau de vorbe
În ziua aceea când mama a strâns iarna-n braţe şi-a fugit;
Doar cireşii în tristeţi ucigătoare şi-au lepădat din floare rodul
Iar vântul a plâns prin ram pe toate vocile când se-nălţa prohodul,
În rest, la noi în sat, tată, nu s-a întâmplat nimic deosebit.
Din nucul de pe hat Hel, coţofana hoaţă, cuibul nu şi-a mutat,
Iar cocostârcul, cel mai frumos dintre pui pe jos şi-a aruncat.
Zoreşte, dară, să mergem de-acum doar noi, să stârpim mohorul
Până nu năpădeşte ca acum anul sâmânţa şi ogorul.
La noi în sat, pe uliţa noastră, singura moartea s-a preumblat
Şi nimeni, nici măcar El, de ce fură din curţi nu s-a-ntrebat.
Veronica Şerban
-->
Comentarii