la poarta
la poarta universului
stă timpul barbar
închin versului,
o stemă cu har,
oglindă să-mi fie
ca apele văzduhului,
clipind de-nfiorare
zburând în zare,
în necuprinsul duhului.
veacul orb sub negură,
își suie clipitele,
pe-o tristă măgură,
menindu-l ursitele.
strâmbă osândă,
cumpănă dreaptă,
la țărmuri de vreme,
pe toți ne-așteaptă.
limpede suflet,
cântec de cuci,
mare de valuri,
unde mă duci?
bând din ulciorul
cu apă vie,
ne arde dorul
în veșnicie.
frați de la naștere,
dușmani mereu,
duhul și lutul
se bat din greu.
porți îmi deschid,
duhul în vid,
lutul se deapănă
sub crucea țeapănă.
vineri, 4 mai 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Lenuș și Ioana pentru trecerea prin poezia mea.
,,frați de la naștere,
dușmani mereu,
duhul și lutul
se bat din greu.,,
Remarc in mod deosebit! Multumim frumos!
Frumoase versuri cu toată admiraţia