Băteau la porțile visului, susurul parfumurilor
De liliac alb și de iasomie,de cireși înfloriți. Lacrimile
pământului susurau plâns la porțile visului
După brazdele rupte din trupu-i, de fiare de plug.
Băteau cu unduiri de sirenă la porțile visului meu
Șoapte de iubire, gânduri ce se furișau neștiute
Deghizate în adieri de vânt, în raze blânde de lună,un val
De parfumuri,ce priveau prin ferestre, în suflet
Nostalgic, cu lacrimă dulce, picurată din raze de argint.
Prin porțile visului au pătruns furișat
În universul ascuns în adâncuri de spirit.
Visul e invadat de străine stihii, de patimi,din versuri
De iubire, coborâtă pe lacrimi, din raze de lună
Sau cântate pe stihuri din frunze, în adiere de vânt
Susurându-mi parfumuri. Pun stăpânire pe simțuri.
Vrăjitele șoapte,se transformă-n dorințe ce nasc
Alte visuri. Prin porțile visului intră, în caleașcă desprins
Din Carul cel mare,prințul nopții învăluit în mantie
Din neguri adânci de genune, brodată cu raze de lună
Și străluciri culese din calea lactee.
Înhămați la caleașcă, prințul nopții avea din
Miazănoapte,înaripații cai din Pegas.A coborât astfel
În vis, pe unde de vers fermecat ,mi-a invadat
Universul, mi-a răpit sufletul ducându-l cu sine
În miazănoapte, împărăția-i de dincolo
De căile sorții,născută din vraja din versuri,
La-ngrădit cu zale din raze de lună ,himere
De stihii și patimi ascunse din stihuri,
Picurate pe lacrimi din raze de lună.
M-a legănat pe un val de iubire,purtându-mă
Cu vraja-i de zeu venit din neunde, în înalturi de spirit
Pe drumuri de stele,prin neguri de timp.Pluteam
Îmbrățișați în văzduhuri, în mirajul iubirii. Am devenit
Una cu sine, ne-am transformat în cîntec de dor,în vers ,în magie.
M-a fermecat prințul nopții,mi-a invadat visul bătându-mi
La poarta din vis, m-a răpit într-un basm fermecat, la marginea sorții.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc frumos pentru popas și susținere,tuturor! Cu mult drag și deosebită prețuire,Maria.
Un poem cu mesaj profund! Felicitări!
Un poem care merita pus in discutie. Atâtea mesaje! Atâta libertate de exprimare! Un poem ca un roman redus la prescurtări de cuvinte... Atât de frumos că merită citit, atât de fermecător, că merită rămas în sufletul fiecăruia. Felicitări!