La râu

Toamna pădurilor urcă-n nesomnul arborilor,
tu eşti crăiasa cu părul de întuneric.
Pe poteci cu tăcerea spartă de vedenii
întrebi norii, încotro e lumina?
Vântul deschide cercul nopţii şi suflă,
din golul subţiorilor tale fuge căldura
şi scapă durerea printre degete,
pe unde trec caii sălbatici la râu.
Ochii tăi aprind lumânări pe mal,
peştii se avântă în amonte în salturi
şi o codobatură încercă cu iluzii apele.
Vorbele-mi îngălbenesc pe buzele aşteptării
unde nu îndrăzneşti să mă chemi
lângă genunchii înfriguraţi de brume.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->