octombrie colorează amurgul,
bate la geam supărată toamna,
frunzele pe pământ nemișcate,
ascult câteva acorduri de chitară.
printre ramuri un zbor desfrunzit,
amintiri rebele în suflet iar revin,
pictate gingaș de multe toamne.
atârnă în cui două umbrele,
cu degetele reci, bine răsfirate,
ploaia bate insistent în geam.
o melodie mai veche la chitară,
printre perdelele casei înflorite,
amurgul stă liniștit de veghe,
bolțile trandafirilor desfrunzite.
pe aceeași veche sofa stau,
roasă de multe, multe toamne,
urcă tăcută la cer o frunză,
departe este de copacul trist.
când ploaia începe să cânte,
pe aceleași corzi atât de vechi,
copacul pălmuit tare de vânt,
și cântecul chitării s-a oprit.
26.10.2019
-->
Comentarii
"urcă tăcută la cer o frunză,
departe este de copacul trist."
Tristețe de toamnă... redată frumos prin versuri.