Motto
1. Muzica apare atunci când s-au terminat sunetele -Cristian Mandeal muzician și mare dirijor român
2 .Cântecul e în mine ca în voi tăcerea / îi bănuiesc uneori puterea, /însă nu știu nimic și mă închin smerit /îngerului lângă mine ivit/ Magda Isanoș - Cânt
3. Cu cât suntem mai linișțiți, mai răbdători, mai deschiși, cu atât mai adânc și mai nestrămutat intră noul în noi, cu atât ni-l însușim mai bine, cu atât mai mult va deveni destinul nostru și ne vom simți înrudiți și apropiați de adâncul nostru -Rainer Maria Rilke-Briefe VIII
Am început un nou capitol , cu trei citate ale unor mari personalități, două românești și una germană. De dimineață m-am trezit cu o melodie suavă pe buze. Am repetat-o o perioadă, dar ne reușind să o aștern pe note repede, am uitat-o.
Apoi, a venit să îmi facă analizele de la laborator o asistentă.
Puterea muzicii este imensă, atunci când între patru pereți, mă odihnesc mai mult. Pot să las frâu liber puterii de creație sau să ascult muzică.
Să fim liniștiți, răbdători, mai deschisi către Dumnezeu și semeni . Noul se referă la reconstrucția vieții noastre din temelii, pe baza iubirii, numai iubirii.
Destinul nostru, de mântuire, se poate vorbi de așa ceva, este în iubire și numai în iubire.Am ascultat de dimineață predica ținută la Biserica Sf. Ilie Grant, de duhovnicul meu, într-o biserică, fără mireni . Era vorba de Sfântul Marcu de la Muntele Frăcesc din Etiopia.
Era vorba de un munte vulcanic, la adăpostul căruia Sf. Marcu a trăit peste 95 de ani, în pustie, mâncând pământ, ierburi , ajungând la venerabila vârstă de 130 de ani, cum se spune în Pateric.
Vocea părintelui era una caldă, învăluitoare. Am auzit-o apoi la telefon cu bucurie săptămâna trecută.
-Ne rugăm pentru tine, fii liniștit au fost cuvintele adresate de acolo.
Timp de mai multe zile i-am mărturisit soției că în cameră simt seara, la vreme de rugăciune , la patul meu, pe cineva care dă cu tămâie. Aud zgomotul cădelniței.
Mirosul rămâne persistent mult timp, iar eu sunt cu totul înfiorat și cuprins mai departe de rugăciune.
Boala rară, datorită căreia sunt permanent pe muchie de cuțit , cu un sistem imunitar aproape de zero, îmi aduce miraculos fericire și mântuire .
Astăzi a plouat. Aerul purificat a răzbătut puternic în camera mea. Glasurile păsărilor tremurătoare vibrau în aer.
Cele două stăncuțe vin des la cuibul lor din ce în ce mai înalt pe care și l-au construit amândouă cu mare migală, din iubire, cu pricepere, în centrul și aproape de vârful arțarului din fața camerei unde stau.
Nu am văzut constructori mai desăvârșiți ca aceste păsări cu pieptul alb, coada tremurătoare și deosebit de iubitoare una cu alta.
Oricât s-ar înclina ramurile, cuibul lor este ferit de expulzare.Frunzele au răzbătut mai mult de jumătate din mugurii verzi și dau o imagine de vis.
Miresme de flori dulci mă -mbată, și mă alintă gânduri blânde :"/Ce iertător și bun ți-i gândul în preajma florilor plăpânde" spune Dimitrie Anghel în poemul "În grădină".
Soția s-a întors de la farmacie cu medicamentele mele și încurajările farmacistelor transmise verbal. În drum s-a întâlnit cu o prietenă la plimbare . Mi-a transmis că multe din prietenele noastre de la atelierul de pictură cu care țin legătura telefonic, îmi urează sănătate.
Solidaritate umană. Nu aș fi crezut că francezii pot fi atât de comunicativi, prietenoși cu străinii, exact ca noi.
Înțeleg mesajul florilor ca iubire, cu generozitate, dar și ca jertfă. Un exemplu pe care il iubesc mult este cel al florii soarelui, care își întoarce mereu fața către soare, al cărei ulei dă gust oricărei mâncari, care arată necesitatea generozității ca sacrificiu , temelie și gust al existenței. La fel o cer crizantemele, macul, lalelele, anemonele, și garoafele. /1/
Îmi amintesc versurile unui cântec ca student:"Tare mult, mult aș fi dorit/ Să fiu o floare a soarelui/ Spre el chipul să îmi îndrept/ O floare a soarelui/ Tare mult aș fi dorit/ Să fiu o ciocârlie în zbor/ Spre cer aripile să-mi port/ O ciocârlie în zbor/ Astru al iubirii / Astru-al nemuririi / Te iubesc să știi!. "
Mă gândesc că poate voi reusi să mă reapuc de pictură, de îndată ce mă voi simți mai bine, poate chiar de luna viitoare. Foșnetul frunzelor răzbate puternic, la fel briza. Verdele acestora este încă foarte crud.
La fel de verde a fost și îmbrăcămintea reginei Angliei, care le-a vorbit pentru prima dată după zeci de ani , englezilor pentru a îi întări la greu.
Am ascultat cu atenție discursul scurt și deosebit de echilibrat al unui suveran mult peste 90 de ani , care nu își arată vârsta , cu mare iubire pentru poporul care a ales-o .
Bibliogafie
1. George Remete, "Cunoașterea prin tăcere", Editura Reântregirea Alba Iulia, 2004.
-->
Comentarii
... am introdus eu şi videoclipurile după link-urile dv. Voi reveni....
https://www.youtube.com/watch?v=Xbe2YnVtbTs
https://www.youtube.com/watch?v=ScUa7R--wjY