Nu mai recunosc drumurile obişnuite,
nici fântânile cu ciutură din care beam apă,
salcâmii au fost duşi la tăiere, iar plopii nu-s
şi parcă morile vântului au plecat.
Câmpia-i fără nimeni în jur,
doar păsările prin ierburi sfidează tăcerea
şi câteva recolte de fluturi de vară.
Fâneţele-s moarte-n duhul vegetal al căldurii
şi râul dus departe de sălcii.
Pe aici drumurile ocolesc grâul
unde glasul ei mai strigă şi câmpul estompa
trupurile noastre mirosind a iarbă
acoperind ezitările mele din simţuri
îngropate în ochii fântânii
unde mă duc să gust
lacrima cu parfum de atunci.
10.oct.2009
-->
Comentarii