Lacrima uitării

A alunecat lacrima printre colţuri de oră,

s-a tăiat în partea stângă dureros de adânc,

secundele se văită ca un sfârşit de toamnă,

păsările îndoliate duc cuvintele  sângerânde,

părăsite de absurdul zilei, spre albul zăpezii.

Lacrima a ridicat, evlavios, privirea spre Dumnezeu

Care i-a trimis o altă lacrimă scăldată în mir,

cele două lacrimi, sub magia toamnei,  s-au unit

pe colţul de oră în formă de inimă

şi rugăciunea, între pereţii albi ai speranţei,

mulţumeşte, lăcrimând, Mântuitorului

 pentru binecuvântarea uitării.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Va multumesc pentru atentia acordata poeziei

  • Lacrima a ridicat, evlavios, privirea spre Dumnezeu

    Care i-a trimis o altă lacrimă scăldată în mir,

    cele două lacrimi, sub magia toamnei,  s-au unit

    pe colţul de oră în formă de inimă

    şi rugăciunea, între pereţii albi ai speranţei,

    mulţumeşte, lăcrimând, Mântuitorului

     pentru binecuvântarea uitării.

  • Citit cu drag...Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->