Lacrimi fierbinți
poezie [ ]
Poezie de dragoste
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2010-04-18 | |
În mijlocul oceanului
un vas de croazieră
își lăsa amprenta
un șir de mărgele albe înspumate
împărțea oceanul în două ape
la miazăzi luminoasele ape azurii
la miazănoapte întunecatele ape bleu-marine
deasupra cerul serii pâlpâia
pe punte te-am zărit
erai cu privirea agățată de infinit
spre orizontul albastru căutai
parcă erai o zână Lorelai
rochia ta cu flori se înfoia
sub puterea și candoarea
brizei de miazănoapte
formele tale unduite
când apăreau
când dispăreau
frumosul trup al tău
chema iubirea mea
sub dansul florilor acelei rochii
citeam pe chipul tău
o tăcere de argint
era atât de adânc misterul
ce te-a cuprins
parcă visai spre infinit
așteptai pe cineva în vis
la fel visam și eu
știam că ai să apari
de undeva cândva
doar Dumnezeu și eu
știam de vis
lumina serii te mângâia
zâmbeai la lumina aceea
ce se pierdea sub orizontul mării
odată cu soarele ce apunea
deasupra mea
simțeai ceva ce era legat cumva de vis
un trandafir înmiresmat țineam în palme
simțeam cum ofrandă își lăsa
frumusețea lui
în mâna mea
odată cu parfumul ultim
ce mi l-a încredințat
în ultima lui clipă de viață
să ți-l ofer frumoasă zână a mării
aici sub mantia de stele
ce scăpărau ca lacrimile mele
lăsate odată cu privirea mea
peste chipul tău angelic
emoții albe mă cuprindeau
nu mai aveam scăpare
simțeam toată dragostea ta
cum mă învăluia
nu-mi mai luam ochii
de la privirea ta
doar briza mării
mă mai ținea
sub feeria serii
ți-am atins privirea
ai tresărit
din visul tău te-am trezit
mi-ai zâmbit ușor
o mică flacără
în inimă am simțit
apoi un pas
spre tine am găsit
un altul
imediat s-a contopit
lângă tine am venit
cu pașii mei plutind
din miazănoapte
cu soarele ce-mi contura
cu ultimele lui raze
trupul încălzit
și chipul de îndrăgostit
palmele ni le-am atins
între ele
trandafirul roșu aprins
și-a lăsat tot misterul și parfumul lui
de necuprins
lacrimi fierbinți au coborât
în liniștea serii
odată cu sărutul nostru mult așteptat
ce apăsat
între noi s-a strecurat
într-un freamăt al buzelor
ce au pictat dorința noastră
în sufletele noastre abia trezite
sub ploaia lacrimilor noastre
s-au contopit trupurile acum unite
într-o îmbrățișare vie
luna răsărea
cu razele ei șoptite
ne răsfăța
în depărtare se auzea un vals
doar noi mai eram pe punte
și luna
ce ne privea
cu mantia ei de lumină
ne acoperea dragostea
ce devenea lumina
ce ne unea mai mult
și tot mai mult
nu ne mai puteam opri
din acel sărut
un alt sărut tot venea
și altul în urma lui
ne sorbea pasiunea
dragostea se aprindea
apoi privirile unite
și trupurile încălzite
lacrimile fierbinți iar
tot veneau
n-am mai simțit
nici eu
nici tu
emoții atât de fine
lumina ce ne bucura
acum inimile
s-a cuibărit întru veșnicie
în univers o nouă stea
a aprins calea lactee
era iubirea mea și-a ta
razele ei ne trimitea
pe cerul șevalet
numele ei
RoSela steaua
ne mângâia
cu lumina aceea
ce ne binecuvânta
iubirea.
18.04.2010 ASiIiVro
Comentarii
Da, ai dreptate au fost scrise printre lacrimi de iubire. Au ajuns unde trebuie la inima iubitei mele Sela.
Însă orice femeie care lecturează poemul rămâne cu impresia că are șansa să intre în lumina minunată a curcubeului iubirii ca și legământ al omului către femeia iubită.
Frumoase versuri!