(GV)
Lasă-mă să te iubesc în vremea
care vine sub un ochi de senin,
cu ploaia de lumină
ca să ţes răsărituri şi apusuri
în culori, sub privirile noastre
pline de sclipire !
Lasă-mă să te îmbrac
cu spaţiu dintre cuvinte,
iubire eternă
şi să fiu nordul tău, care plouă
cu mine albastru
ca tu să răsari mugur şi să te înalţi
petală sau aripă de zbor,
în fericirea de a exista,
pur şi simplu !
Lasă-mă să mă închin poeziei
ce eşti, să îţi iubesc răsăritul,
care îşi întinde splendoarea între noi,
slăvind în nemurire,
iubirea !
Lasă-mă să îţi fiu,
în tot ce caut, iubire, dăruire
şi cuvânt, ca tu să mă poţi rosti
veşnicia.
în care să te respir vis şi rugă
prelinse în suflet
şi înălţate la ceruri !

Comentarii