Lasă-mă...

  Lasă-mă... 
(GV)

Lasă-mă să te iubesc în vremea 
care vine  sub un ochi de senin, 
cu ploaia de lumină 
ca să ţes răsărituri şi apusuri 
în culori, sub privirile noastre 
pline de sclipire ! 

Lasă-mă să te îmbrac 
cu spaţiu dintre cuvinte, 
iubire eternă 
şi să fiu nordul tău, care plouă 
cu mine albastru 
ca tu să răsari mugur şi să te înalţi 
petală sau aripă de zbor, 
în fericirea de a exista, 
pur şi simplu ! 

Lasă-mă să mă închin poeziei 
ce eşti, să îţi iubesc răsăritul, 
care îşi întinde splendoarea între noi, 
slăvind în nemurire, 
iubirea ! 

Lasă-mă să îţi fiu, 
în tot ce caut, iubire, dăruire 
şi cuvânt, ca tu să mă poţi rosti 
veşnicia. 
în care să te respir vis şi rugă 
prelinse în suflet 
şi înălţate la ceruri ! 
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->