Lasă-mă, dă-mi voie să-ţi spun un secret. Vezi stropii aceia,
roşii de acolo de unde cerul se uneşte cu pământul ?
E cerneala degetelor mele. Ţin loc de semnătură.
Priveşte acum înaltul. E albastru şi nu.
Nu sunt nori ce aruncă ceaţă. E numele tău gravat.
Se vede-n ziuă când soarele îmi arde rănile
din suflet şi noaptea când luna luminează stelele.
Să nu mai spui la nimeni. Nu vor afla niciodată
de ce când îşi aruncă privirea în sus,
vor vedea fără să-nţeleagă, din durere, de dor,
tabloul iubirii.
13.01.2015, ora 15, 45’

Comentarii