Ziua, din amurg de noapte,
s-a jucat
cu mine de-a cald şi de-a rece.
Cu frisoane, fără termometru, m-am ţintuit
sub pătură
să fug când mă găsea lecţia de azi.
E seară, acum, răsăritul nopţii de mâine.
M-am furişat, tiptil, în pat şi mi-am pus capul
pe piept, să aud bătăile de mine. Eram bine,
băteam aşteptarea să plece, să rămân singur,
îmbrăţişat cu Sufletul
pentru lecţia de mâine.
19.01.2016 ora 19,07’

Comentarii