lecție neînvățată
în fiecare zi învăț lecția despre viață de la început
și memoria n-o poate reține decât parțial
oricât m-aș strădui rămâne o pagină
pe care n-o înțeleg pun stăpânire anii peste mine
și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu
care curge spre o mare pustie lăsând în urmă
niște maluri nisipoase pline de sălcii
cu miros de primăvară trece aprilie
dulcele aprilie cu iz de liliac umbrele alunecă
aerul pare de platină bat căutările briza primăverii
și ochiul tău se face drum prin tălpile mele
ca-ntr-un vers de valery părul de aur inelar
trece prin coapsele mele ca un vis și șoldul
cu unduiri de mătase se lasă dulce peste lacrimi
eu însumi spălat și curățat de zgură mă întreb
sub ce totem și lupte m-am născut ca o rană vie
de umblu după harfe pierdute prin nisipul
anticului egipt prin sarcofagele vremii
se lasă lumina peste clopotele de la notre-dame de paris
obosite de-atâta trudă arama lor plânge iluziile
din per la chez mai tainice decât taina
se-aud leturghii negre și oamenii ca niște sfinți
stau la rând pentru a-și primi eterna cuminecătură
pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni
care limpezește fântânile iar zarea de centauri
în lumina solară adulmecă foamea de iubire
ne doare clipa care se duce suntem
mireasmă și neant în deasa noastră desfrunzire
alunecăm mereu spre toamne ascunzându-ne în rădăcini.
marţi, 2 aprilie 2013
-->
Comentarii
Citit cu drag...Felicitări!