E bătut în cuie şi legat bine de Timp.
Ne-a unit să ne împartă secretul.
(Eu- pământul, roşu, tu- cerul, albastru).
Ne-a dat plutirea în deriva nopţii din ochii noştri.
Dar nu ne-a spus cum să-l atingem.
Era la tine, doar că nu ştiai să-l dezlegi.
Urmele lui au sângerat, s-au uscat
de vremea în care orbecăiam
pe străzile minţii, fără lumină.
Ţi-o lăsasem ţie. Da. Ţie, Suflete,
să ai necuprinsul zborului.
Eu îmi mulţumeam tălpile picioarelor
cu sângele uscat, transformat în opinci.
Aştept să ne găsim punctul. Acel punct
din care, dincolo de timp, legământul nostru, s-a scris.
Doar El ne poate (dez)lega misterul dorului de noi.
Eu, Tu- Sufletul şi El.
24.09.2014, ora 14,03’
-->
Comentarii
multumesc mult tuturor, o zi frumoasa, Marius
Interesant si incitant. Felicitari!
multumesc din suflet Veronica, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Versuri deosebite
multumesc mult Agafia, o zi minunata, Marius
Sincere aprecieri!
multumesc cu sufletulLenus, o zi frumoasa, Marius
Frumoase versuri!