Leg tăcerea de cuvinte printre lacrimile furtunii de afară
şi tac cu şoaptele oarbe de vremea
când ceaţa s-a ridicat în jos-ul meu
să-mi scoată la iveală rana rămasă întipărită în adânc.
Crescuse în locul aripilor. Fără să ştiu, desenam sufletul pe hârtia cu cer.
Era iluzia mea cu “aripile pe dinăutru” ale îngerilor. Am înţeles, acum,
că eu nu pot să zbor.
21.01.2015, ora 10, 37’

Comentarii
... si leg multumirile-mi pentru tine Gabriela sa le gasesti, o seara frumoasa, Marius
multumesc mult Lenus, o seara minunata, Marius