Aceasta este legenda unei ordinare păsări, care dobândește supremație prin
propiu-i sacrificiu. În extazul morții, ea se înalță deasupra propiei agonii, cântând
mai dulce decât privighetoarea și ciocârlia. Până și Dumnezeu în Paradisul Său,
zâmbește ! Deci ce este mai bun în viața noastră, se obține numai cu prețul
unei dureri esențiale, după cum spune legenda...
din ochiul vieții cu miresme fade
ce nu a mulțumit rațiunea celor vii
s-a ridicat un zbor cu iz de moarte
într-un noian de-acumulări târzii -
fără prejidecati deșarte...
ca o făptură ce n-a fost nicicând
fără cutremurări și fără de regrete
a-nfiripat un zbor cu urme de pământ
care rapid în timp se pierde -
aidoma unui torent de vânt...
din cuibul Ei... ce-i cetățuie de durere
cu porți închise și ferestre neavute
o pasăre respiră visul celui care piere
în lumi ciudate și abrupte -
ce-nobileaza orice vrere...
e pasărea ce cântă doar o dată
'nălțând coloane infinite către cer
de triluri ce le-a strâns o viață-ntreagă
cu suferință multă și mister -
ce n-au lăsat-o să aleagă...
un drum... un singur drum cu părăsire
de loc lumesc... fără de spațiu și de timp
un drum către-un copac ce-i de la sine
acoperit cu spini ce nimicesc -
o zburătoare care vine...
apoi cântând printre salbatecele ramuri
se-arucă singură în spinul cel mai lung
ce-i intră-n trup cu ascuțiș profund
creind o agonie ce-i tezaur -
în vocea-i cea de Sfânt...
cânt de eternă vrajă și unică chemare
a cărui preț e existența care vrea
să-ntreci o ciocârlie sau privighetoare
cu tot ce-i unicat în viața ta -
la care Dumnezeu Tresare...
acesta-i prețul ce-l plătim durând
tot ce-i mai bun în neștiuta croazieră
o clipă de curaj și-un esențial cuvânt
dintr-o legendă austeră -
cu-adevărat învățământ...
Vladimir Nichita / Australia.
12/02/2019
-->
Comentarii
Multumesc, Lenușa !
Frumos!