Legende Georgiene - Secolul XII
Traversez Georgia. Ici şi colo apar monumente-statui pomenind de un trecut îndepărtat. Un bulevard somptuos, un teatru, Institutul de Literatură al Academiei, o staţie de metrou, toate poartă numele lui. Un poem epic este mândria culturală a Georgei în perioada sa de plină glorie. Omul se numeşte Shota Rustaveli, sau un oarecare om din Rustavi, cum spunea el contemporanilor săi.
O frescă descoperită de pelerinul Timotei Gadashvili (Monastery of the Holy Cross 1757) în Ierusalim (*) şi un document găsit la aceiaşi mănăstire îl consemnează pe Shota ca fiind sponsor şi trezorier al mănăstirii.
Legenda spune că Shota fusese ministru la curtea Reginei Tamara cu care are probabil o afacere amoroasă, pentru care este pedepsit cu exilul la Ierusalim. Un poet regal Archil (prin secolul 17) cercetază şi reafirmă că Shota era născut în sudul Georgiei, în regiunea Meskheti pe la 1160 AD. Legenda mai spune că poetul a fost educat la academiile Gelati şi Ikalto apoi în Grecia, de fapt Imperiul Bizantin. Inspirat de dragostea sa pentru Regina Tamara scrie capodopera "Cavalerul în blană de panteră" în jur de anul 1205 .
Shota si Tamar
Poemul este tradus în multe limbi. A fost tipărit în 1712 la Tibilisi. În ebraică a fost tradus de poetul evreu Boris Gaponov care capătă o statuie lângă sinagoga din Kutaisi. Gaponov era născut la Vilna, invăţase în secret ebraica în Gruzia Sovietică. I se decernează în Israel premiul Tchernichovsky pentru traducerea a 1669 de catrene din "Cavalerul în blană de panteră". Autorităţile georgiene îl acuză de a fi în posesia unor scrieri ilegale, îi cenzurează întâlnirile şi îi confiscă toate manuscrisele înaintea plecării sale în Israel pentru operaţia unei tumori la cap. Moare în Iulie 1972.
Dov Gaponov la Kutaisi
"Cavalerul în blană de Panteră" devine cel mai iubit poem al Georgiei. Era obligatoriu ca o copie a poemului să facă parte din zestrea oricărei mirese. Poetul plasează poemul sau epic în exoticele Arabia şi India, opera fiind de fapt o colorată alegorie a vieţii sub Regina Tamara, el ne arată magnitudinea şi gloria regatului în epoca de aur a Georgiei. Povestea este narată de doi eroi: Avtandil şi Tariel, plecaţi în căutarea iubitei lor Nestan-Darejan, de fapt o întruchipare alegorică a Reginei Tamar. Eroii sunt prieteni devotaţi, uniţi de dragoste pentru regină, generozitate, sinceritate. O temă care revine mereu este egalitatea dintre bărbaţi şi femei. Poemul realizează un tur de forţă al gândirii poetice şi a filosofiei în Georgia medievală. Este o lucrare complexă, romantică, fidelă, care exprimă viziunea Georgiană a lumii. Tamara a fost urcată la tron de tatăl sau Regele George III. Era o femeie frumoasă, inteligentă, cu abilităţi diplomatice. A mărit regatul Georgian la un maxim teritorial, a respins atacuri şi a creat protectorate pentru creştinii şi musulmanii din vecinătate. Caravanele ei prospere ajungeau în Egipt, la Kievul Rusesc, altele în Imperiul Bizantin. Tamara construieşte biserici, mănăstiri, şcoli în care literatura seculară egalează cele mai faimoase texte religioase. În acest climat se dezvoltă talentul lui Rustaveli. El participă la numeroase campanii militare din care se inspiră pentru poemele sale plasate în ţări îndepărtate. Amintind de tehnicile de producere a vinului şi de femeia care moşteneşte tronul tatălui, face referinţe clare la Georgia sa natală. Poemul începe cu o odă în cinstea "Regelui" Tamar:
Vărsând lacrimi de sânge noi lăudăm pe regele Tamar,
Ale cărui laude eu, alesul norocului, le spun mai departe.
Pentru cerneală am folosit un lac negru, iar de peniţa un abil cristal.
Oricine va aude,o suliţă ascuţită-i va străpunge inima.
თამარს ვაქებდეთ მეფესა სისხლისა ცრემლ-დათხეული,
ვთქვენი ქებანი ვისნი მე არ-ავად გამორჩეული.
მელნად ვიხმარე გიშრის ტბა და კალმად მე ნა რხეული,
ვინცა ისმინოს, დაესვას ლახვარი გულსა ხეული.
Epilogul aduce osanale lui David Soslan, soţul Reginei:
O David, zeu al georgienilor, soarele vă este servitor,
Aici am scris această poezie pentru plăcerea voastră
Cel care domneşte la est şi la vest,
Pentru a arde necredincioşii, şi a mulţumii pe cei devotaţi.
ქართველთა ღმრთისა დავითის, ვის მზე მსახურებს სარებლად,
ესე ამბავი გავლექსე მე მათად მოსახმარებლად,
ვინ არის აღმოსავლეთით დასავლეთს ზართა მარებლად,
და ორგულთა მათთა დამწველად, ერთგულთა გამახარებლად.
Note :
(*) Fresca din Israel, de o valoare inestimabilă, a fost vandalizată de un necunoscut în anul 2004.
Foto: Internet, AG
-->
Comentarii
Pai tot evul mediu e parcurs de caravane, trasuri cu cai, carute si corabii . Pe uscat dura drumul zic eu cam o luna calculand 1500km/50 km pe zi= 30 zile. Georgienii beneficind de hrana abundenta si clima blanda depaseau varsta medie propusa, cu siguranta.
Mă întreba un amic de ce personajele mele, plasate câteodată la zeci de mii de ani sau alteori în universuri paralele, au comportamente asemănătoare trăitorilor prezentului.
I-am răspuns: ” În afară de peisaj nimic nu s-a schimbat. Inima omului a rămas aceiași!”
Mulțumesc!
În afară de poziția geografică chiar nu știam nimic despre Georgia.
P.S. Cât timp îi lua unei caravane, precum cea amintită, pentru a face drum dus-întors, din Georgia la Ierusalim? Când mai aveau timp și de războaie, de scris, de ridicat cetăți... de iubit? E ceva ce nu pricep când mă gândesc că media ”oficială” de vârstă pentru acel interval temporal era de 32 de ani.