Iubirea mea, mă dau bătută,
Și lui mă dăruiesc, azi, toată!
Să-i fiu o strună de lăută,
De mâna lui să fiu cântată!
Din șoldu-mi fraged de caisă,
Să-i fiu viorii lui eclisă!
Din mâna-mi slabă de poetă,
Să-i fiu viorii lui baghetă!
Din brațu-mi moale ca păiușul,
Să-i fiu viorii lui arcușul!
Din inima-mi din piept – cocardă,
Să-i fiu viorii lui o coardă!
Din sânu-mi dulce rapsodie,
Să-i fiu viorii lui bărbie!
Și să mă cânte îngerește!
De solzii mei să mă descalțe,
Că prea mă zbat precum un pește...
La ceruri el să mă înalțe!
Să-i fiu a treisprezecea notă!
Să-i fiu și soață și cocotă!
Să-i urc și să-i cobor pe-octavă!
Să-i fiu stăpână! Să-i fiu sclavă!
Livia Frunză
-->
Comentarii
va multumesc frumos doamna Lilioara Macovei
Ce poem minunat!
Cu mare drag l-am citit.