Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm
şi nu închişi în carapace,
trăirea, ca molusca.
În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuş
clapele unei orgi într-o catedrală
aşază-n inimi extaz.
Nu ne istoveşte nimeni tăind oasele visului
leagănul între stâlpii cerului,
mişcare răcoroasă ca vântul.
Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele
peste coamele timpului îmbătrânit.
Nu ne aşteaptă nimeni în faţa porţii de brumă
niciun semn de mâhnire
cernut prin site de argint,
totul se întrupează în liberul schimb cu natura.
-->
Comentarii