Vino cu mine, să regăsim
lumina clandestină a uitării
curajul de a fi singuri
şi liberi,
departe de aceeaşi, mereu
rostogolire a zilei şi a nopţii
vino cu mine
să stingem sorii în îmbrăţişări,
să ascultăm
cum traversează marea albatroşii,
cum se apropie, tandră, dimineaţa.
Nu-ţi fie teamă, viaţa
e doar atunci când sapi mormântul morţii,
cand îţi astâmperi setea cu sângele din răni
şi carnea sfâşiată renaşte în poeme.
Vino cu mine, drumurile
sunt largi şi multe,
cu fântâni şi pomi,
morţii, mai vii ca noi,
scăpaţi de frica
abisului dintre pământ şi cerul
schimbător.
Vino cu mine,
vom găsi viori
la cruci de drumuri, în troiţe
vino cu mine…
dragostea nu cade.
-->
Comentarii
Frumoase versuri.Felicitări!