ochilor străbătuţi de umbrele luminii,
aduc aminte că sufletul a fost odată
pe acolo. Şi-a legat piciorul cu un elastic
de minte şi a început să zboare cu gândul
de a nu-şi părăsi trupul. I-a plăcut
zborul aripilor intinse,
purtate de vant. A întins (atât de mult) aţa.
Doar
un nod
i-ar opri ruperea
şi
mie
(ne)trăirea.
-->
Comentarii